x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Marele învins al scrutinului: PD-L

0
Autor: Ion Cristoiu 05 Iun 2008 - 00:00

La votul politic de la 1 iunie 2008, PD-L are doar 28%, PSD are 28%, PNL, 18%. Acest procentaj face imposibilă nu numai formarea unui guvern propriu, dar şi formarea unui guvern în Alianţă.



Nici măcar nu s-a finalizat numărătoarea voturilor şi Emil Boc, proaspăt ales primar al Clujului, şi-a pus lacătul la birou şi a plecat la Bucureşti pe calea aerului. Unii spun că Emil Boc s-a grăbit la Modrogani de teamă că alţi lideri, profitînd de absenţa sa prelungită din Capitală, să nu-i ia locul. Posibil.

Ca toate partidele, PD-L îşi are şi el încăierările sale cîineşti. Liniştea la nivelul formaţiunii e o aparenţă. Impusă şi de conducerea autoritară, în stil ceauşist, a acestui partid de Traian Băsescu. Noi însă credem că adevăratul mobil al precipitării lui Emil Boc e altul. Din motive medicale şi de campanie, Emil Boc a tăcut în spaţiul mediatic aproape o lună.

Liderul PD-L s-a afirmat pe scena noastră politică drept cişmeaua fără robinet din care curge zilnic apa chioară a osanalelor înălţate Tovarăşului de la Cotroceni. Cauze obiective au făcut ca acest robinet să se închidă un timp. Pentru un biped care s-a dedicat cîntării oarbe a lui Traian Băsescu, imposibilitatea obiectivă de a nu-l mai gîdila pe la subsuori pe Jupînul din Deal s-a constituit într-o dramă teribilă. Puţin mai lipsea pentru ca, sub presiunea jurămintelor de dragoste ce se strînseseră în personalitate sa, Emil Boc să nu se desfacă. Îi aduna familia de pe jos fragmentele de ins politic, toate mirosind a Traian Băsescu. Venit să-şi dea obolul Marelui Cîrmaci, Emil Boc a găsit timp să se refere şi la rezultatele obţinute de PD-L la scrutinul pentru locale.

Reîncălzind ciorba clişeului cu cei 322, care au îndrăznit, Vai!!!, să-l suspende pe Domnul, Emil Boc a clamat victoria PD-L la scrutin. Luată la bani mărunţi, declaraţia lui Emil Boc deconspiră o fanfaronadă ridicolă. Domnia sa a vorbit de reconfirmarea PD-L drept partid al primarilor. Cum adică? Cel mai mare număr de primari îl are PSD, nu PD-L.

Mult mai sus, Emil Boc a vorbit despre un procentaj victorios obţinut de PD-L la scrutinul politic care e cel pentru consilii judeţene. Ce ne arată însă cifrele? PD-L a obţinut 28,38% la Consilii Judeţene. Umăr la umăr cu PSD şi cu doar 10 puncte peste PNL, un partid fără structuri în teritoriu.

Rezultatele obţinute de un partid la un scrutin trebuie judecate prin raportare. Luîndu-ne drept proşti (cum fac toţi fanfaronii), Emil Boc raportează procentajul de acum la cel din 2004. În 2004 nu exista însă un partid numit PD-L. Exista doar PD. Din acest punct de vedere, operaţiunea lui Emil Boc seamănă cu o raportare a rezultatelor obţinute de România după cel de-al doilea război mondial cu cele obţinute de Principate în Războiul de Independenţă din 1877. Dacă se pune problema unei raportări, ea trebuie făcută faţă de europarlamentarele din noiembrie 2007. La europarlamentare, PD a obţinut 28,81%, PLD al lui Theodor Stolojan a dobîndit 7,78%. În ianuarie 2008, la comanda brutală a Căpitanului din Deal, cele două formaţiuni au fuzionat într-un singur partid: PD-L. La vremea respectivă mulţi analişti au avertizat că fuziunea nu aduce automat o însumare a procentajelor. În lumina acestui adevăr, nimeni n-a aşteptat ca PD-L să obţină 28,81% + 7,78%% la locale. Dar măcar cu un punct peste procentajul obţinut la europarlamentare da. Or, aşa cum ne arată datele, făcute pentru a însuma forţa PD cu cea a PLD, PD-L a obţinut sub procentajul PD de la europarlamentare.

Dar nu numai atît. PD a ieşit de la guvernare în februarie 2007, în urma indicaţiei date de Traian Băsescu. Strategia, gîndită la Cotroceni, era următoarea. PD iese de la guvernare pentru a-şi asuma ipostaza de singur partid de Opoziţie. De pe această platformă, PD va ataca PNL şi PSD, identificate ca formaţiuni care guvernează împreună. Supuşi absoluţi toanelor lui Traian Băsescu, liderii PD au trecut în Opoziţie. Împreună cu PLD au bombardat guvernarea PNL-PSD din răsputeri. Ţelul fluturat de Traian Băsescu: obţinerea unui procentaj de peste 50%, suficient pentru a guverna singuri. Subordonate acestui ţel, strategia PD şi PLD şi ulterior a PD-L a fost de autoizolare absolută. Prin Traian Băsescu, PD-L a atacat violent toate formaţiunile parlamentare. O astfel de strategie ar fi fost eficientă, dacă ar fi adus PD-L procentajul necesar formării guvernului. La votul politic de la 1 iunie 2008, PD-L are doar 28%, PSD are 28%, PNL, 18%. Acest procentaj face imposibilă nu numai formarea unui guvern propriu, dar şi formarea unui guvern în Alianţă.

Strategia gîndită şi impusă de Traian Băsescu s-a dovedit catastrofală.

Marele învins al scrutinului de la 1 iunie 2008 rămîne PD-L.
Citeşte mai multe despre:   basescu,   traian,   editorial,   partid,   pd-l,   emil

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de