x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Marele jaf

0
Autor: George Arion 07 Ian 2011 - 09:28

În paginile sale întâlnim escroci de talie internaţională, dar şi pungaşi mă­runţi, afacerişti doar în aparenţă oneşti, dar şi bătăuşi gata să-şi ofere serviciile oricui îi angajează. Ele relatează despre prostituţie, droguri, trafic cu arme, co­rup­ţie, despre omoruri comise cu sânge rece şi încăierări între clanuri mafiote. Nu uită să amintească de comportamentul autorităţilor, ai cărei re­pre­zen­tanţi nu inspiră deloc încredere. Auto­rul surprinde, cu exactitatea unui repor­ter tenace, o lume ieşită din ţâţâni, fără re­pere morale, însetată doar de câş­tiguri rapide, obţinute prin lovituri fără

scru­pu­le. Legea celui mai tare e aici su­verană şi se aplică, zi şi noapte, cu aju­­torul ameninţărilor, înşelăciunilor, crim­ei. Un fapt surprinzător pentru acest gen de literatură – niciunul dintre perso­na­je nu e curat ca lacrima, pentru a cap­ta simpatia cititorului. Autorul pre­zin­tă doar diverse grade de vinovăţie – unii sunt mai puţin culpabili decât alţii. Până şi un supravieţuitor al la­gă­re­lor naziste, care a cunoscut suferinţe atro­ce, e ma­cu­­lat de relaţiile bazate pe o pu­tere exer­citată în mod samavolnic. Într-un univers de coşmar, unde bântuie fără­de­le­gea, se încinge o luptă acer­bă între cei răi şi cei care sunt mai puţin răi. O bătălie pasionantă, care se des­fă­şoa­ră în umbră, departe de ochii publi­cu­lui. Pentru că toţi participanţii la confruntare se înfăţişează în societate în travesti, în hainele unei onorabilităţi fal­se.

E şi cazul lui Teddy Clyde, un expert în furtul maşinilor de lux, valorificate apoi pe mari sume de bani. În viaţa de toate zilele pozează în broker de succes, manierat şi îmbrăcat în haine scumpe, capabil să poarte conversaţii elegante. Însă până şi unui astfel de individ i se poate întâmpla ceva incredibil, care să-l plaseze pe un făgaş periculos. Într-o noapte, descoperă un cadavru în portbagajul unui Porsche pe care tocmai îl furase. Se trezeşte într-o situaţie halucinantă. Fiindcă trupul neînsufleţit nu e al unui ins oarecare. E vorba chiar de şeful mafiei din Philadelphia, executat pentru ca altcineva să se instaleze la conducere şi să se bucure de onorurile cuvenite unui „capo di tutti capi” şi de recompense grase, obţinute prin teroare, din administrarea reţelelor subterane.

Din acea clipă, Teddy Clyde începe o cursă nebunească pentru a-i afla pe făptaşi şi a-i pedepsi, astfel încât el să scape cu faţa curată. În acest scop, îşi pune la bătaie întregul arsenal de experienţe obţinute în mediile rău famate. Minte cu nonşalanţă, îşi manipulează inamicii, îi constrânge să se încaiere între ei şi să se elimine reciproc. Autorul mânuieşte admirabil suspansul creat de astfel de împrejurări. El înlănţuie cu vervă o suită de confruntări, înscenări, anchete ale poliţiei, care mai de care mai spectaculoasă. Un loc important în acest vârtej de evenimente îl ocupă o frumoasă ziaristă. În perspectiva îmbogăţirii, ea lasă deoparte deontologia profesională şi îl ajută pe Teddy.

După cum se pare, Timothy Watts e un scriitor fără iluzii. Adevărul, dreptatea nu se regăsesc în ambianţele pe care el ni le aduce la cunoştinţă. La sfârşitul cărţii rămâi cu un gust amar. Oare nu mai există speranţă nici măcar în cărţile poliţiste?!?

Citeşte mai multe despre:   editorial,   scena crimei,   jurnalul de duminică

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de