Marian Iancu colaborează exemplar cu gravitaţia

Instanta suprema a fotbalului european a confirmat deciziile interne ale procesului de licentiere. Valurile sentintei de la Lausanne, definitiva si irevocabila, se inalta la cote caracteristice geografiei morale in care se situeaza fiecare club in parte. Oradea ramane pe loc, in halta aspiratiilor de promovare, asteptand trenul ur­ma­tor. Asadar, doar regrete de pa­sa­ger intarziat. Pentru Universitatea Cra­iova, fractura licentierii trece in nesimtire. Starea comatoasa in care se afla clubul surclaseaza aceasta ultima lovitura. Adrian Mititelu s-a dovedit a fi microbul perfect pentru olteni. Bistritenii au reactia de nepu­tin­ta a amarasteanului sadea, care n-are la el nici de-o felie de paine. Suma derizorie pentru care Gloria a platit cu retrogradarea starneste regrete chiar si in randul celor nelegati cumva afectiv de echipa. Imi pare sincer rau pentru Jean Padureanu, cel care isi duce crucea cu demnitate. Steagul agitatiei maxime flutura avantat doar la Timisoara. Bolova­nul patronal are aici greutatea unei scufundari convingatoare. El, bolovanul patronal, a colaborat exemplar cu gravitatia. Dar pozeaza, la deruta, in victima inocenta doar pentru a se salva de furia suporterilor timisoreni.

Marian Iancu a dus de rapa Politehnica Timisoara pe proprie raspundere. Iar acum declara ritos ca refuza sa mai investeasca intr-o asemenea mocirla de fotbal. Si mai zice flotantul de la Timisoara: 'Eu am atins maximum in fotbal fara sa ies patat'. Mincinoasa oglinda mai are nenea Iancu. Fiindca, pana la un moment dat, tocmai el, revoltatul teatrului prost, parea sa fie unul dintre cei mai performanti inotatori prin mocirla fotbalului. Situatie din care, evident, n-avea cum sa iasa patat. Fiindca era totuna cu pata in sine. Si in privinta performantelor are vizi­u­ne absolut originala domnul Iancu. Domnia sa pretinde ca a atins maximum in fotbal. Da! Dar in proba in­te­reselor personale si colaterale fotbalului, in proba descurcalelii si a prieteniilor sef-ligistice. Numai astfel se poate explica faptul ca la prima talpa pe care Dumitru Dragomir a incasat-o in demersurile sale catacombice a platit si Marian Iancu. Iar faptul ca Marian Iancu il considera pe Mircea Sandu vinovat de pataniile prin care trece nu reprezinta decat un elogiu la adresa presedintelui FRF. Fiindca adevaratul vinovat pentru retrogradarea Timisoarei este chiar Marian Iancu. Din neglijenta, el chiar isi recunoaste vina. Pana mai ieri sustinea ca Politehnica nu are datorii. Acum, dupa verdictul definitiv al retro­gradarii, sustine ca va vinde jucatorii valorosi ai Politehnicii si prin banii obtinuti va trage la zero datoriile echipei. Pai, care datorii daca ele nu existau?

Politehnica Timisoara este titulara de drept in amintirile frumoase ale fotbalului. Din acest motiv, retro­gra­darea echipei nu i-ar putea bucura decat pe cei dusi cu capul. In schimb, centrifugarea in afara fotbalului a unor conducatori de talia lui Marian Iancu si Dumitru Dra­go­mir n-ar insemna decat depoluarea fenomenului.