Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Strigaturile iernii nu mai au aplombul de altadata. E clar. Crizatii fotbalului nu renunta la spectacol. Dar restrang scena la nivelul unei asistente care nu prea mai are chef sa prinda fluturi. Fiindca lestul vietii concrete este mult prea atarnator ca sa mai fie clintit de tentatia plutirii in iluzoriu. Tarabagiii galagiosi ai transferurilor spectacoloase abia daca mai dau glas fuduliei. Trocurile au reclama ieftina, preturile au devenit tot mai anemice. Doar samanta de scandal mai incolteste cat de cat viguros fiindca pornirile pricinoase sunt, ca de obicei, gratuite. Se livreaza la liber.
Una dintre temele care-i neodihneste pe taricenii fotbalului vizeaza, nici nu se putea altfel, arbitrajul. Prestatiile jenante ale fluierasilor in turul campionatului argumenteaza pe buna dreptate discutia. Dar gogoasa se infurie nejustificat atunci cand craciunistii se iau la tranta cu avramistii. Fiindca gafele prestatorilor cu fluier sunt argumentate pricinos din perspectiva schimbarii.
Vasile Avram, negociator din fire, reusea sa-i greseze la interes, prin promisiuni de invoiala, pe contestatarii furiosi. Si de aceea, in mandatul sau, parea sa fie mai multa liniste. Ion Craciunescu, oltean de pornire taioasa, vorbeste de corectitudine in casa spanzuratului. Fapt care-i starneste peste masura pe cei care s-au trezit fara obiectul muncii, pe cei care se dadeau asi tocmai in arta aranjamentelor. Vasile Avram organiza, in prag de 2011, gala paranghelioasa a CCA. Gala in cadrul careia aseza relatii de masa imbelsugata cu prezidentii cluburilor si cu cei ierarhizati deasupra sa, gala in cadrul careia oferea coronite de merit pilosilor. Pe vremea aceea Avram nu avea nici o retinere. Intre timp si-a facut de lucru prin curtea arbitrajului DNA-ul. Avram a devenit mai retinut. Iar Ion Craciunescu, inlocuitorul sa, are preocupari mai putin festive in prag de 2012. Intretine polemici aprinse pe tema acceptarii sau nu a arbitrilor straini in campionatul intern.
Ion Craciunescu se impotriveste importului de fluierasi. Dumitru Dragomir il sfatuieste sa cedeze. Si zice presedintele ligii ca Ion Craciunescu ar trebui sa faca exact asa cum vor presedintii cluburilor daca vrea sa-si pastreze postul. De aici incepe dezbaterea. Prima intrebare care cere raspuns se refera la calitatea prestatiilor de care ar fi capabili strainii. Dar nimeni nu se aventureaza la un raspuns datator de speranta. Dimpotriva, ideea ca si strainii ar putea gresi are foarte multi sustinatori. Si, atunci, apare a doua intrebare. De ce sa mai aducem arbitrii straini daca si ei dau in gropi cu aceeasi gratie care i-a facut remarcati pe fluierasii autohtoni? Raspunsul este simplu. Dispare suspiciunea de furt. Iar cand toti presedintii de club, dupa cum sustine Dumitru Dragomir, adera la aceasta idee, inseamna ca ei nu sunt nici pe departe cinstitii care se pretind. Ei recunosc astfel, implicit si public, ca sunt faptasi de drept ai aranjamentelor murdare din fotbal.
Logica nu le joaca feste dirigintilor de cluburi doar atunci cand acuza furaciunea. Apare si o alta situatie la fel de caraghioasa. Aceea in care toti sustin ca erorile de arbitraj le-au adus paguba de puncte. Ca toti au fost furati. Asa o fi. Dar poate cineva sa spuna unde s-au dus punctele furate daca toate echipele inregistreaza minus in gestiune? Aspectul manufacturier al povestii cu arbitrii straini este evident. El apare chiar glumet atunci cand se trezesc cu rata-n gura si fotbaliasii. Marius Nicolae spune ca au fost multe greseli de arbitraj impotriva dinamovistilor. Si mai zice el ca asa ceva nu se intampla atunci cand Borcica mai statea pe-acasa. Mizam pe sinceritatea intamplatoare a fotbalistului. Ne intrebam insa ce stie Marius despre Borcea si de ce a tinut el neaparat sa-si dea in gat seful? L-o fi ametit corvoada de a pune mai multe cuvinte la un loc?
