x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Marius Tucă: Supravieţuirea meseriei din tine

0
26 Sep 2008 - 00:00

Plecasem de-acasă cu gânduri mari, vedeam, aşa cum scria Borges, meseria de gazetar poate să însemne împlinirea unui destin romantic, lumea îmi stătea la îndemână tocmai pentru că-mi era atât de străină şi de rece, puteam s-o cuceresc fie şi numai de teamă să nu mă cucerească ea pe mine, şi atunci când reporterul şi-a văzut visul împlinit, când viaţa mea căpătase un destin romantic, mi-am jurat că n-o să abandonez niciodată meseria asta care-mi curgea prin sânge înainte de a o descoperi...



Plecasem de-acasă cu gânduri mari, vedeam, aşa cum scria Borges, meseria de gazetar poate să însemne împlinirea unui destin romantic, lumea îmi stătea la îndemână tocmai pentru că-mi era atât de străină şi de rece, puteam s-o cuceresc fie şi numai de teamă să nu mă cucerească ea pe mine, şi atunci când reporterul şi-a văzut visul împlinit, când viaţa mea căpătase un destin romantic, mi-am jurat că n-o să abandonez niciodată meseria asta care-mi curgea prin sânge înainte de a o descoperi, şi această mărturie târzie, de toamnă, vine ca o izbăvire, aşa că trebuie să vă spun că am fost de atâtea ori la fundul prăpastiei, cu jurământul rupt în mii de bucăţi în mine şi în gând, dar niciodată n-am putut s-o fac până la capăt, fără să-mi explic de ce sau, mai bine spus, fără să vreau să ştiu cu adevărat de ce, şi n-aş fi terminat-o niciodată cu ea de frică, de ruşine, ci mai degrabă de scârbă, tocmai de aceea vin cu această mărturisire, să-i mai jur o dată credinţă într-o vreme urâtă şi tulbure, fără căpătâi şi orizont, e jurământul acela care te asigură că nu e totul pierdut, că mai e o şansă, jurământul acela de teamă, dar şi de dor, jurământul care să te mai lege încă o dată de ceea ce erai legat dintotdeauna, un jurământ de supravieţuire în propria-ţi meserie, supravieţuire înlăuntrul tău, supravieţuirea din tine...
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de