x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Marja de eroare

0
Autor: Dragos Moldovan 11 Sep 2009 - 00:00
În sociologie, cel puţin la nivelul sondajelor de opinie, marja de eroare are o importanţă deosebită. În primul rând pentru că procentele alea pe care le reprezintă pot influenţa într-un mod decisiv o anumită tendinţă de percepţie în opinia publică. Dar mai important este faptul că cifrele respective, foarte mici, până în trei, exprimate cu zecimale cu tot, pot ascunde fraude imense, care ţin de domeniul unei imoralităţi împinse la extrem.

Adică, plus minus doi şi ceva la sută, să zicem, dă o aură de maximă seriozitate unui studiu prezentat electoratului, e ca un fel de atestat de bună calitate dat pentru o anumită marfă.

Dar nu neapărat ar trebui să vorbim despre campania electorală şi despre sondajele de opinie care o însoţesc. Deşi este un subiect la ordinea zilei şi deja suntem supuşi unor experimente psihice care depăşesc flagrant limita acceptabilului. Mai degrabă ar merita analizat acest fenomen, "marja de eroare", ca făcând parte din natura profundă a existenţei umane. Pentru că din acest punct de vedere toţi suntem nişte politicieni şi sociologi mincinoşi.

Într-un exerciţiu de sinceritate şi de luciditate absolut benefic, ar trebui să recunoaştem, de exemplu, că preşedintelui României, Traian Băsescu, i se permite o marjă de eroare comportamentală. În virtutea firescului, a reacţiilor necondiţionate, necontrolate, care ţin de natura umană. Multă lume este dispusă să justifice înjurături, gesturi ciudate, care sunt făcute în anumite condiţii. Aidoma, unui alt lider politic, sau unei vedete a şoubizului, ori cine ştie cărui personaj public, i se pot ierta anumite devieri comportamentale pentru că ele intră în "marja de eroare" a actului de a fi om.

Şi de aici încolo vine vorba despre noi, cei mulţi şi anonimi, cei care formăm masa incertă a unor speranţe şi iluzii individuale, corul nevăzut al sclavilor care îşi cântă existenţa.

Trăim, în mod esenţial, între limitele marjei de eroare. Tot ceea ce este fundamental omenesc este comprimat până la esenţă între distanţa dintre unu virgulă ceva şi doi virgulă ceva. Adică. Indiferenţa, inacţiunea faţă de tragedia unui om pe lângă care treci pe stradă este explicabilă. Intră în marja de eroare a comportamentului uman. Nu poţi fi exact om cu fiecare dintre miliardele de oameni de pe pământ, nici măcar cu sutele de mii care te înconjoară sau de a căror existenţă afli zilnic.

Mai departe. Ţi se întâmplă la un moment dat să renegi, să expediezi dintr-o răsuflare toate valorile fundamentale care te definesc. Ţara în care te-ai născut, rudele, prietenii. Mai mult. Principiile care ţi-au arătat de atâtea ori adevărul să-ţi devină ostile. Este normal. Intră în marja de eroare a comportamentului uman. Erai obosit. Ţi se întâmplase ceva neaşteptat. Ai înjurat? Banal. Erai enervat, se încadrează perfect în marja de eroare a comportamentului uman. Ai minţit, ai rănit profund persoana pe care o iubeşti şi care te iubeşte.
Nesemnificativ, probabil s-a petrecut ceva neobişnuit, ieşit din comun, exact ceea ce reprezintă procentele din marja de eroare.

Constaţi că te-ai înşelat în privinţa unui om. Atunci da! Doare. Sondajul de opinie se vădeşte a fi fost trucat. E ca şi cum ar pierde alegerile candidatul pe care ai pariat. În cazul ăsta, marja de eroare nu mai are nici o importanţă. Pentru că ea nu se aplică decât în cazul propriei persoane, nu are relevanţă decât atunci când e vorba despre tine însuţi. Întocmai cum se întâmplă cu institutele care fabrică astfel de documente. Marja de eroare este pentru ele însele, pentru a le sluji intenţiile, pentru a le justifica şi pentru a le da o autoritate incontestabilă.

În nici un caz, procentele acelea minuscule, însă fundamentale pentru existenţa instituţiei şi uneori pentru evoluţia unei întregi societăţi, nu sunt făcute pentru publicul larg. Nu. Au destinaţa irevocabilă şi unică a unei singure entităţi. Nu poate justifica decât o singură activitate, o singură intenţie, un singur fel de a fi. Restul, să-şi facă după calculele lor propria marjă de eroare. De unde se poate trage concluzia, exagerată, dar sugestivă poate, că existenţa şi evoluţia noastră ca fiinţe umane pe această planetă se încadrează într-o marjă de eroare de trei la sută la puterea şase miliarde şi ceva.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de