x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Martorul absolut: curentul electric

0
Autor: Tudor Octavian 13 Noi 2009 - 00:00
Un politruc din Bucureşti, trimis de partid la treabă, într-un târg din Ardeal, şi-a dat drumul la gură şi le-a zis localnicilor nişte măgării despre mai marii lui. L-au făcut să se simtă mare şi deştept atât luarea în seamă şi linguşeala liderilor locului, cât şi odaia de la primărie, unde avea loc întâlnirea, privirile pline de admiraţie ale cucoanelor, trataţiile şi faptul că nişte vorbe, care la Bucureşti nu erau apreciate, aici erau aplaudate.

Bineînţeles că totul a ajuns, înainte de întoarcerea sa acasă, la urechile başcanilor. Ca să se scuze, măruntul politruc a invocat cadrul şi distanţa: Păi, eram ca tot omul, la un pahar, şi apoi, acolo, la dracu-n praznic, ştiţi doar cum e, e departe şi nu se pune... Dacă nu s-ar fi inventat curentul electric şi toate aparatele care funcţionează cu electricitate, explicaţiile lui ar fi convins.

Când te găseşti departe de stăpâni, te simţi dezlegat de câteva obligaţii. Ai o senzaţie de independenţă, pe care n-ai mai trăit-o de mult în preajma acestora. Orice politruc mărunt visează să ajungă mare. Dacă are ocazia, se manifestă de parcă a şi ajuns mare. Numai că electricitatea e aceeaşi peste tot, şi-n Bucureşti, şi-n cel mai amărât colţ de ţară. Datorită electricităţii, veştile aleargă mai repede ca oamenii. Cu veacuri în urmă, veştile circulau cu aceeaşi viteză ca şi oamenii. La viteze egale, oamenii controlau veştile.

Astăzi, ce spune curentul electric, aia este! Oricât de bine ar fi păzite nişte secrete, curentul electric garantează democratic accesul la ele. Un cablu care aduce ceva într-un loc bine păzit - imagini, cuvinte, cifre, laude şi instrucţiuni - şi scoate acel ceva, din locul bine plătit.

Dovadă numeroasele taine guvernamentale devenit bun de larg consum. Preşedintele scapă câteva cuvinte urâte, despre o jurnalistă, iar celularul, uitat deschis pe bancheta maşinii, le răspândeşte în toată ţara şi pe toată planeta în timp real. Toată chestiunea e să stea cineva de veghe la capătul cablului sau la antena pe unde electricitatea întoarce tot ce a dus în locurile secrete sau protejate de curiozitatea poporului.

Oricât de ingenios ar fi apărate NASA, Ministerul de Război american şi Cabinetul preşedintelui, se va găsi întotdeauna o minte la fel de isteaţă ca a apărătorului, care va specula această calitate democratică în absolut a curentului electric de a fi dus-întors. Cauza e una elementară: curentul electric n-are culoare politică, nu are simpatii şi uri administrative, nu ţine parte nimănui.

În faţa curentului electric, tot omul se simte egal cu ceilalţi şi chiar e egal. Trebuie doar să aibă încredre în curentul electric şi să i se închine ca la un Dumnezeu, deoarece curentul electric are tot absolutul împărăţiei cereşti: nu se schimbă, nu minte, nu năpăstuieşte, nu iartă, nu amână, nu are slăbiciuni, vicii, nu face excepţii, nu face pauze, e acelaşi pe toată planeta, la fel în casa bogatului ca şi a săracului. Şcoala, în veacul al XXI-lea, îi dă şansa oricărui om să înveţe să lucreze cu invenţiile rezultând din inventarea curentului electric.

Lumea se împarte în două: o lume a computerelor şi o alta, vastă şi uşor de stăpânit, care ignoră computerul. Ateii electricităţii rămân în veci săraci cu duhul şi nici pe lumea cealaltă nu o vor duce mai bine, fiindcă lumea cealaltă e toată numai electricitate.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de