Va mai aduceti aminte de Aro 10? Eu uitasem, pana cand colegii de la o revista de masini 4x4 (4WD, pentru cunoscatori) mi-au adus aminte de el. Construit pe o platforma de Dacia (astazi ideea asta se numeste platforma comuna), acel Aro 10 era unul dintre automobilele de care romanii radeau. Si, totusi, se mai poate spune ceva surprinzator despre acea masina: se pare ca la lansare era printre primele SUV-uri din Europa. Cum ar veni, un stramos mioritic al unor masini dupa care astazi romanii plang. Si platesc. Si iar plang, si iar platesc, c-asa-i in leasing.
Sigur, masina asta n-a fost niciodata una proasta. Mergea. Trecea prin zapada, urca muntii, avea reductoare si fiabilitate acceptabile. Singura ei problema cu adevarat grava dupa Revolutie a fost ca nu mai era cool. Intr-o piata in care oamenii voiau sa se dea mari si sofisticati, Aro te ajuta sa te dai mic, gras si din topor. Cei de la Campulung n-au inteles niciodata chestia asta si, fara suparare, nu e nici o surpriza. Traiau intr-un mic oras de munte din Europa de Est si se bateau in proiecte cu niste artisti cazati in cladiri de beton si sticla din Tokyo sau Londra.
Chestiunea, "cool-itatii" nu e chiar un moft. Ea nu arata altceva decat adecvarea la o stare de spirit - aceea a zilei de azi, daca se poate azi la pranz, fiindca azi-dimineata era deja demodat. Sunt industrii intregi care au inteles ca oamenii nu cumpara obiecte, ci mesaje. Nu cutii cu care merg pe strada, ci senzatii. Nu concedii, ci relaxare. Nu apa minerala, ci sanatate.
E o lectie de marketing pe care ne-o serveste vremea, dar pe care sefii de la Aro ar fi gasit-o si-n carti, daca le deschideau la timp. Si nu, nu vorbesc de cartile de mecanica...