Meciul cu Franţa, nebunie frumoasă sau cadenţă de turmă?

Numărătoarea inversă care precede meciul cu Franţa începe să aibă apăsarea vecinătăţii cu inevitabilul. Pariorii intră deja în criză de timp. Forează la greu în fel de fel de speculaţii, cu speranţa că vor identifica argumente care să-i orienteze în alegearea variantei câştigătoare. Cei cuminţi şi trişti se mulţumesc cu puţin. Mizează pe Franţa, pe varianta firească, monotonă şi prost plătită. Rebelii, în schimb, mizează pe rezultatul-surpriză. Adică pe un posibil rezultat pozitiv al României. Ei ştiu bine că printr-o astfel de decizie îşi riscă gologanii. Dar acceptă mai degrabă să piardă decât să accepte umilinţa cadenţei de turmă.

Comentatorii, asemeni pariorilor, sunt separaţi şi ei de opţiunile pe care fiecare în parte mizează. Meciul în deplasare, condiţiile de start total favorabile francezilor şi scandalurile care îngroapă în suferinţă fotbalul nostru reprezintă tot atâtea motive care argumentează varianta resemnării. Variantă pe care o susţin raţionalii platitudinilor temeinice. Spravieţuiesc însă şi nebunii, printre care mă număr, care nu ţin neapărat să fie confirmaţi de un rezultat sau altul. Care mizează pe salvarea miraculoasă a pacientului tocmai atunci când coma pare mai profundă. Nu mă dezic de pronosticul iniţial. Cred în continuare că nu suntem în situaţia de a pretinde cu tupeu că avem echipa capabilă să prindă, indiscutabil, un loc în turneul final al CE. Dar, aşa cum am mai spus, indiferent de verdictul acestei campanii, avem obligaţia de a aborda preliminariile ca pe o competiţie în sine, avem obligaţia de a aborda fiecare meci ca pe un examen în sine, idiferent de poziţionarea noastră în clasament. Iar meciul cu Franţa este poate cel mai bun prilej de a aconta altfel de perspective. Şi încerc să sper că vom fi capabili să facem faţă unui asemenea test.

Lotul pentru meciul cu Franţa a fost stabilit de Răzvan Lucescu şi a trecut deja prin furcile caudine ale selecţionerilor folclorici. Tot Răzvan Lucescu va fi cel care va decide titularii meciului cu Franţa. În această privinţă, folcloricii mai au însă timp să lucreze. Până la ora de start a partidei de la Paris ei vor tot lucra. Nu mi-a plăcut niciodată să dau vântul la deal şi de aceea nu mă obosesc să fac propuneri, să fac nominalizări care oricum nu sunt luate în seamă. Cred însă că meciul cu Franţa trebuie să fie meciul jucătorilor cu experienţă. Al coşcadârilor care au consumat în carieră atâta apăsare, încât au devenit imuni la tensiunile conjuncturale. Mă gândesc de pildă la Zicu. El a avut o evoluţie de excepţie într-unul dintre meciurile importante ale campionatului. Isprava respectivă l-a propulsat la naţională după ce frecventase nedrept magazia de mână la Dinamo, după ce la fel de inexplicabil fusese refuzat de Rapid. Turnura este extrem de favorabilă pentru Zicu. Şi binemeritată! Dar îl şi încarcă peste măsură. Ei bine, numai Lucescu poate şti dacă Zicu este capabil să ducă în cârcă starea emoţională a unui meci cum este cel cu Franţa.

Duckadam afirma că Pantilimon şi Tătăruşanu sunt la ora actuală, ca formă de joc, peste Lobonţ. Aşa o fi. Dar vor fi capabili Pantilimon şi Tătăruşanu să colaboreze cu apărarea imediată cum ar fi făcut-o Lobonţ? Altă întrebare şi alt răspuns în sarcina lui Răzvan Lucescu. Iar exemplele pot continua şi vorbesc de la sine despre frământările selecţionerului. Cât despre înţelepciunea cu care vor fi rezolvate astfel de dileme, ne vom convinge pe parcursul meciului. Până atunci, mai cochetăm cu speranţa.