x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Meciul Iliescu contra Iliescu nu se mai joaca

0
05 Oct 2004 - 00:00

Am ramas si eu cu gura cascata, ca toata lumea, auzind (de la un prieten pe care mai intai nu l-am crezut) despre abandonarea cursei prezidentiale de catre Stolojan.

"E o catastrofa", mi-am zis mai intai, gandindu-ma cu ciuda la repetarea istoriei: si Emil Constantinescu lasase nu de mult balta Conventia, intr-un moment la fel de critic, fara sa aiba macar pretextul starii de sanatate. Pe el il invinsesera, chipurile (de, se intampla si la case mai mari), structurile securiste… Apoi, in decurs de numai o zi, am auzit o multime de scenarii in privinta motivelor acestui gest politic de o maxima gravitate. Ele mergeau de la plauzibil la neverosimil si-n cele din urma la grotesc. Ati auzit si dumneavoastra: ba ca Stolojan ar fi fost de la-nceput omul lui Iliescu infiltrat in opozitie ca sa-i dea acum lovitura fatala, ba ca ar fi cinstit, dar santajat politic de partida adversa, ba ca ar fi lucratura insesi aliantei, ca un fel de treapta intai a rachetei, abandonata ca sa poata tasni treapta a doua, Basescu adica… Ba chiar am auzit la tutungerie de la un ins altfel pasnic ca Stolojan ar fi fost iradiat - domnul care sustinea asta ezita intre Iliescu si Basescu ca faptasi ai actiunii criminale… Pai Ceausescu nu le dadea "Radu", prin pereti, adversarilor lui?

Dar voi lasa toate acestea in seama paranoicilor de care e plina onor natiunea noastra si voi ruga distinsul cititor sa priveasca alta fateta a problemei. Stolojan, fara-ndoiala, nu este un liberal adevarat. Cunoastem trecutul sau politic, marcat de ezitari si reconvertiri. In loc sa ne-ntrebam cu totii ce se fac acum liberalii fara el, mai bine ne-am pune-ntrebarea cum Dumnezeu a ajuns acest om, marcat de pozitia sa pro-iliesciana din anii ’90 (care-i statea mult mai firesc), nu numai sa intre la liberali, dar sa devina si candidatul lor la prezidentiale. Acesta e marele mister. Care, de fapt, nici nu e un mister asa de mare.

Sigur ca Stolojan nu e liberal, dar unde sunt liberalii? De ce urmasii acestui mare partid, legatarii Bratienilor care au construit Romania moderna, s-au ascuns in spatele celui care acum, dintr-un motiv sau altul, i-a lasat balta? In aceasta etapa a integrarii in lumea capitalista Romania ar trebui sa fie guvernata de o alternanta echilibrata intre liberali si social-democrati, unii reprezentand progresul economic, ceilalti protectia sociala. De ce social-democratii (PSD-ul) sunt, atunci, atat de mari si aroganti, iar liberalii atat de mici si timorati? De ce nume sonore ca Patriciu, Tariceanu, Mona Musca, Valeriu Stoica n-au crezut destul de mult in sansele lor ca sa iasa in fata? Raspunsul e simplu: pentru ca nu au, obiectiv, sanse. Pentru ca electoratul ii amendeaza pe unii pentru ca sunt bogati (imaginea lui Catarama a facut un rau iremediabil acestui partid), pe altii pentru ca sunt femei, pe ceilalti pentru ca sunt avocati si pe toti laolalta pentru ca nu corespund asteptarilor si stereotipurilor populiste care domina azi electoratul nostru. Adica, intr-un cuvant, pentru ca nu seamana cu Iliescu, singurul om politic de azi (si mai ales de ieri) spre care se duc cu adevarat simpatiile majoritatii. Stolojan, dimpotriva, semana cu Iliescu prin varsta si contaminare - oamenii-l vazusera adesea alaturi de el. De aceea, Stolojan avea sanse la prezidentiale. De fapt, putem spune ca la alegerile de anul acesta ar fi candidat Iliescu contra Iliescu prin contrapusi aproape perfect echilibrati: Nastase (antipatic, nepopular, dar avandu-l in spate pe eternul patriarh) si Stolojan (liberal, dar semanand nu cu liberalii detestati, ci cu tatucul iubit)… Stolojan a fost masca populista a liberalilor, asa cum Nastase e masca liberala a populistilor. De fapt, am fi avut la prezidentialele ce urmeaza o infruntare Iliescu contra Iliescu.

Prin autoeliminarea lui Stolojan raman in cursa un populist adevarat, dar "luminat" si de alta natura decat cel oltenitean - Traian Basescu - si un politician silit sa joace rolul unui populist (si il joaca prost) - Adrian Nastase. Intram astfel in normalitate, caci, de fapt, Basescu e azi singurul om in stare sa-l infrunte de la egal la egal, cu sanse de victorie, nu pe Nastase, care e doar un paravan, ci pe Iliescu insusi.

Vom avea insa o adevarata viata politica doar atunci cand tiparul si obsesia Iliescu vor disparea si cand omul politic de tip european, liberal (in sensul cel mai larg al cuvantului) si democrat va capata credibilitate. Dar pana atunci va mai curge apa pe Dambovita...
Citeşte mai multe despre:   editorial,   iliescu,   stolojan

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de