Menajeria aroganţelor dă în clocot

Finalul campionatului strânge tot mai tare cătuşa pe viitorul apropiat. Nu mai e timp pentru promisiuni stahanoviste. Verdictele prind contur noduros pentru fudulii rupţi de realitate, pentru fudulii dopaţi cu ambiţii prosteşti. De-ar avea puţină minte, diriginţii fotbalului ar trebui să accepte deznodământul aşa cum a fost el croit de întâmplare. Dar cum condiţia nu este îndeplinită, nimeni nu este dispus să dea stingerea în menajeria aroganţelor. Creşte scandalul ca buruiana-n bălegar. Cotonogeala a devenit relaţie durabilă între adversari. Ea nu dispare însă nici din relaţiile coechipiere. Fiindcă şi autodistrugerea poate da satisfacţii celor atinşi de viciul demolării.

Caşcavalul cupelor europene îi combină pe ocupanţii podiumului într-o bălăcăreală puturoasă rău de tot. De-ar fi premiată producţia de zoaie, Marian Iancu ar ocupa de unul singur primele zece locuri în top. Patronul Timişoarei are vărsare extrem de performantă. Mă tem însă că debitul său, care se vrea semn al unei nemaipomenite siguranţe de sine, ascunde mai degrabă îngrijorări profunde. Încep să acord tot mai mult credit informaţiei conform căreia Politehnica ar avea probleme serioase în privinţa licenţierii. Mai mult, fotbaliştii Timişoarei devin tot mai vocali în reclamarea unor apăsate restanţe financiare. Astfel înţelegem de ce Marian Iancu, spre deosebire de Adrian Porumboiu sau Marius Stan, este atins de disperare în disputa caşcavalului european. Ultima sa strigare, cea referitoare la cumpărarea Brăneştiului dacă Victoria va învinge Oţelul, e murată în sos de glumă. Numai că râsul domnului Iancu are un tot mai conturat desen al rânjetului.

Dintre echipele Bucureştilor, singura care-mi pare mai serioasă este Sportul Studenţesc. Steaua este performantă atunci când se păcăleşte pe sine. Dar rămâne performantă în păcăleală şi atunci când o fură de la Dinamo sau de la Rapid. Fiindcă aerul fals inspirat de victoriile din Ghencea le-a dat atâta suflu adversarelor, încât acestea s-au împiedicat jenant la prima călcătură mai serioasă. Dinamo a capotat graţios, pe teren propriu, în faţa ceferiştilor clujeni. Iar ceferiştii bucureşteni au făcut o reverenţă la fel de jenantă, tot pe teren propriu, în faţa celor de la Tg. Mureş. Zbaterea din Giuleşti era anunţată prin clovneriile lui Şumudică şi, apoi, prin schimbarea de macaz care l-a readus în prim-plan pe Rada. Dinamoviştii, în schimb, sunt cu mult mai preţioşi în eşec. În "Ştefan cel Mare” prosteala nu cade din senin. În Ştefan cel Mare prosteala are proiect. E programatică şi poartă un nume: New Dinamo. Numai că întinerirea echipei se face doar pe criterii de vârstă. Valoarea nu mai contează. Şi, astfel, Dinamo s-a oferit atât de fragedă adversarului, încât acesta s-a săturat de victorie chiar şi fără efort de masticaţie. Fragezii Alexe, Torje sau Ganea n-au reuşit să stea în gâtul adversarului nici din întâmplare. Un ziarist cult în capul său scria la un moment dat că Torje a cedat psihic şi astfel a devenit un înfumurat. Dincolo de repetenţia formulării, ziaristul avea ceva dreptate. Torjinho, Piticul Turbo sau Turbojetul Torje trăieşte prea mult în sine. El sacrifică deseori interesul echipei de dragul execuţiilor onanice. Astfel a eşuat inima Banatului în splina obosită de la Dinamo. Iar New Dinamo poate căpăta tot mai mult aspectul unei echipe ridate urât după atâta infuzie de tinereţe. New Dinamo începe să semene tot mai ameninţător cu New Borcea. Şi o asemenea întâmplare n-ar fi deloc pe placul suporterilor echipei.