Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ultima zi de mercato din actualul sezon s-a consumat. Verdictul se referă, desigur, la acea parte a lumii în care regula dăunează grav fanteziei. Din fericire, românaşii noştri nu sunt stresaţi de cine ştie ce rigori. Cu toate acestea, talentul natal de a face posibil chiar şi imposibilul rămâne blocat la mantinelă. Fiindcă de-acum suntem forţaţi doar la trasee interne. Fiindcă nu mai putem călări cu tupeu gloabele mincinoase ale marilor proiecte. Fiindcă s-a spus stop mercato tocmai pe piaţa spre care, în poveşti de gura sobei, livram noi, la preţuri astronomice, fotbaliatorii??? care rupseseră lanţul prin campionatul intern.
Transferul lui Bogdan Stancu a reprezentat un mare succes în raport cu reclama pe care şi-o face campionatul intern. Poate fi invocată în acest caz o situaţie conjuncturală favorabilă. Dar, cu certitudine, şi reprezentarea intereselor jucătorului a fost una meseriaşă. Bogdan Stancu nu a trăit stresul pasagerului pus în situaţia să frece peronul în aşteptarea unui tren care nu va veni niciodată. Băiatul şi-a văzut în linişte de treaba lui şi a aflat că poate opta pentru schimbare doar atunci când impresarul său bătuse palma cu responsabilii de la Galatasaray. Pentru că acesta-i modelul. Model rămas din păcate unicat şi necitit corect de proştii foarte proşti. În rest, de doi lei seminţe şi-un praz verde.
Săracul Torje, spre deosebire de Bogdan Stancu, a fost ţinut cu apa în gură toată iarna. Promisiunile unor volte de mare altitudine în cariera sa au fost vehiculate în presă cu nespusă hărnicie. Ultima regie pusă în scenă de lipitorile fără har negustoresc viza transferul jucătorului în Germania. S-a spus că nemţii de la Hamburg ar fi fost dispuşi să ofere pentru achiziţionarea dinamovistului vreo 5 milioane de euro. Sumă plătibilă în rate, în vreo doi ani buni şi ceva mai încolo. Praştia lui Cristea Opria a executat însă tir răzleţ. S-a anunţat ora închiderii, scaunele au fost puse pe mese şi ultima comandă n-a mai sosit. Torje a rămas pe loc. Jucătorul s-a ales cu un eşec pentru care nu are nici o vină. Iar dezamăgirea de care şi-a făcut astfel rost îi poate afecta evoluţiile. De aceea aş zice că şi strigarea mărfii în piaţa publică poate constitui un model. Dar unul al netrebniciei de care este mai bine să te fereşti.
Ultima zi de mercato ne-a lovit şi în interesele noastre de flotanţi prin campionatele străineze. Aflăm că Cesena ar fi dat ultimul asalt pentru Adrian Mutu cu 50 de minute înainte de ora 19:00, ora închiderii oficiale a negustoriei cu fotbalişti. Dar Fiorentina a zis din nou pas. Şi Adrian Mutu rămâne astfel în continuare să suporte persecuţia de care şi-a făcut rost dintr-o prea mare poftă de viaţă. Andrea Della Valle a rămas şi el. A rămas insensibil oferta scuzelor. Nea Valle îl ţine pe Adrian departe de iertare şi de echipă. Gazzetta Dello Sport scrie că Adrian „va fi reprimit în lot când va avea cap şi picioare pentru acest lucru”. Condiţiile n-ar fi greu de îndeplinit dacă Mutu şi-ar pune mintea cu fotbalul. Dar aceasta este o condiţie greu de îndeplinit.
Piaţa externă s-a închis. Mai rămâne deschis doar non-stopul tarabei interne. Cea marcată de vicii durabile şi promisiuni niciodată onorate.
