x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Mercurialul silei şi al dispreţului

0
Autor: Tudor Octavian 07 Mai 2010 - 00:00
Despre un fost coleg de redacţie, care ocupa singur un birou, fiindcă puţea de te durea mintea, s-a vorbit o vreme ca de un mare poet. Poate că şi era. Poate că-ţi dădeai seama cât de mare poet era, dacă-i citeai cărţile, dar nu-l aveai niciodată în preajmă.

Se scria despre el că intuia mai bine ca oricare altul frumuseţile vieţii la oraş şi că era primul nostru liric cu un foarte dezvoltat simţ al urbanului. La fel cum nu puteam face abstracţie de faptul că pantofii îi putrezeau şi răspândeau un miros fetid şi că tergalul îi stătea ţeapăn pe trup, de câtă sărătură adunase în haine, nu puteam să nu observ că oraşul, pe care-l glorifica în volumele sale de versuri, era Bucureştiul.

De dragul Bucureştiului poţi să mori, doar dacă n-ai mai cunoscut şi alte oraşe. În Bucureşti, ai mai multe motive să deteşti, decât să adori şi s-o ţii tot într-o exaltare. Băiatul acela era un speculativ. Între inspiraţie şi speculaţie distanţa e ca de la adevăr la escrocherie.

Acum, literatura - iar poezia cu precădere - e plină de speculatori, de indivizi care aleargă ca disperaţii după o idee, după o temă de natură să şocheze, după o ţicneală mai puţin frecventată şi fac din acestea ceva asemănător obsesiei. Totul e să fii suficient de determinat, ca să baţi decenii de-a rândul sârba pe loc.

Până şi cei mai versaţi comentatori şi editori cedează la acest gen de monomanie pe termen lung. Şi sfârşesc prin a conchide că persoana capabilă să se ferece ca un habotnic religios în spaţiul strâmt al unei banalităţi cu pretenţii de obsesie trebuie să fie genială. De mai bine de un secol sunt adunate sub acoperişul genialităţii tot felul de excentricităţi şi patimi distructive. În zilele noastre, e socotit un campion al îndrăznelii şi al nesupunerii geniale un domn foarte supărat pe toată lumea: pe societate, pe ţară, pe propria-i mutră, pe femei, pe viaţă.

Scoate un ban bun din supărare. Iar cum treapta următoare e dispreţul - dispreţ faţă de societate, de ţară, de propria-i nimicnicie, de femei şi dispreţ faţă de tot ce-i viu - cu siguranţă că scârbirea asta a lui va obţine un preţ şi mai mare pe piaţa literară. Chiar mai mare ca preţul iubirii. Totul e să fie el sănătos, ca să poată s-o facă mai departe pe bolnavul suprem.

Omul ţine pasul cu veacul. Sila, dispreţul, ura, neputinţa au devenit bunuri de larg consum. Totul e să fii primul pe piaţa unde se licitează întâietăţile şi se pun etichetele pe produs. Astăzi, poetul cu "un foarte dezvoltat simţ al urbanului" nu mai are căutare. De altfel, s-a şi dat la fund. Sau a fost dat la fund, iar pe locul său a fost ridicat pentru o vreme poetul cu "un foarte dezvoltat simţ al scârbei de orice".

Dacă vi se pare că născocesc şi că am şi eu "un foarte dezvoltat simţ al exagerării" întrebaţi-l pe oricare poet contemporan şi veţi afla că omul scârbit de toate există. Că el chiar e premiat şi promovat ca reprezentant de seamă al culturii româneşti. Talentul său constă în aceea că a îndrăznit masiv într-o direcţie în care societatea te sancţionează şi pentru mai puţin. Iar norocul lui stă în faptul că nu trebuie să fii în nici un fel superior altora. E destul să fii primul.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de