Mezelurile care lansează cariere

Tinerel, cu minte alergătoare ca maşinile de Formula 1, fâşneţ în învârtirea vorbelor, inventiv nu numai în gazetărie, ci şi în lumea afacerilor, ziaristul venit dintr-un orăşel de provincie era aşa de sigur pe el, că nu se îndoia că poate răsuci divizii de şmecheri pe degetul lui mic. Erau primele luni de după revoluţie şi el a purces să-şi îndeplinească visul de a purta adidaşi de firmă. La uşa magazinului Unirea îl acostează doi inşi, întrebându-l ce-şi doreşte, că ei îi fac rost la un preţ preeferenţial. Când află că ziaristul căuta o pereche de adidaşi originali, ei îl asigură că au aşa ceva şi că îi vor aduce pantoful drept să-l probeze. Peste puţine minute au apărut cu un adidas original de firmă, ziaristul îl încalţă, constată că era numărul lui şi e de acord să cumpere de la cei doi negustori de trotuar. Aceştia îi cer banii, nu erau puţini, tinerelul provincial le achită costul şi ei se duc să-i aducă şi al doilea pantof, perechea celui încercat, care rămăsese la ziarist. A aşteptat două ore degeaba ziaristul, negustorii de ocazie n-au mai apărut, fugiseră cu banii, lăsându-i doar un pantof, l-au păcălit i-au luat bani de o pereche şi i-au dat doar un adidas. Cu haz teribil, ziaristul - devenit mare vedetă - povestea păţania lui la televiziuni. Când are chef de distracţie, viaţa se joacă cu destinul unora de nimeni n-ar fi bănuit schimbarea de macaz. Un moldovean ce abia împlinise 20 de ani pleacă din comuna lui din Neamţ să-şi croiască drum în viaţă. Se angajează vânzător la un chioşc cu răcoritoare, biscuiţi şi niscaiva bere tocmai la Bicaz. Se înţelegea bine flăcăul cu vorbe glumeţe în gură cu muncitorii de la baraj şi uzina electrică. Simţea sânge de răzeş, slujitor al Marelui Ştefan, şi nu înghiţea să-l muştruluiască proprietarul chioşcului, care-l cam umilea. Tânărul a ridicat şi el tonul la şeful lui şi chiar i-a spus o drăgălăşenie: “Am venit din sat cu un geamantan din lemn, îţi dau cu el în cap dacă mă mai înjuri!”. S-a angajat apoi la un bufet în clădirea judeţenei de partid. Într-o zi, se făcuse coadă că sosiseră mezeluri bune, dar un tip băţos se bagă prin faţă şi poruncitor îi zice moldoveanului vânzător: “Dă-mi o bucată zdravănă de salam de Sibiu, salam de vară şi şunculiţă!”. I-a sărit ţandăra ţărănuşului venit de la ţară cu simţul dreptăţii în buzunar şi a strigat la tupeist: “Cine eşti tu, bă, de intri în faţă? Du-te la coadă cu ceilalţi, că nu te servesc!”. Înfigăreţul era primul secretar de partid al judeţului, vă daţi seama ce şut în fund a primit proaspătul angajat, rămas rapid fără slujbă. S-a apucat tânărul de altceva, hazul lui l-a urcat pe scenă şi numele lui e Cornel Palade… Fratele de râs al lui Romică Ţociu.