x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Mi(ni)sterul manipulării

0
Autor: Dragos Moldovan 28 Mai 2009 - 00:00

De la poezie la concret. (Există, aşa, un reproş ironic-protector-distant, "eşti un poet" sau "lasă-l, nu vezi că e un boem?!". Ceea ce s-ar traduce prin faptul că respectivul nu are nici o legătură cu realitatea. Doamne! Dar poezia e ceva extraordinar de concret, boema, un fapt de viaţă palpabil, care se manifestă direct, spontan, în locuri publice.)



Aş vrea să văd Luna de aproape. Desigur, nu m-aş califica pentru o misiune spaţială şi, chiar dacă, prin absurd, aş putea să fiu membrul unui echipaj care aterizează pe Lună, aş prefera totuşi să vizionez peisajul selenar de acasă, din fotoliu, în faţa televizorului. Iulie 1969, misiunea Apollo 11. Neil Armstrong a stat vreo două ore jumătate pe Lună. S-a plimbat ce s-a plimbat pe acolo, a luat şi nişte suveniruri, după care s-a urcat înapoi în naveta spaţială şi repede, înapoi acasă la soţie şi copii.

Deci totul televizat, filmat. În anul cu pricina, camerele de luat vederi erau un fel de maşini de spălat cu care îţi rupeai spatele pe scări. Dar, desigur, în condiţii de imponderabilitate, greutatea nu mai contează. Ar fi interesant însă de ştiut cine anume a filmat în condiţiile în care aparatura respectivă era extrem de rudimentară faţă de tehnologia de azi, cabluri, mufe etc. În fine, de atunci au trecut, să zicem, vreo patruzeci de ani. Neil Armstrong mai trăieşte? O fi bine?

Are o pensie şi el, ca tot omul? Ţine conferinţe ca să povestească experienţa prin care a trecut? Cred că da, însă nu mă uit eu suficient la canale tv de ştiinţă. Pe scurt, Neil Armstrong ar trebui să fie cel mai cunoscut om de pe planetă, nu Michael Jackson sau preşedintele SUA. Să ştim în timp real şi dacă a răcit şi unde locuieşte.

Deci eu vreau să văd Luna de aproape. Este visul meu justificat. Pentru că, dacă Neil a reuşit performanţa acum patruzeci de ani, la ritmul în care a evoluat ştiinţa şi tehnologia - o cameră de luat vederi cât o unghie, conectată la sateliţi şi ultraperformanţă -, ar putea să ne ofere imagini în culori, la o rezoluţie excepţională, de pe Lună. O asemenea emisiune televizată ar sparge toate ratingurile şi ar face istorie. Aşa că sponsori s-ar găsi, măcar dacă cineva ar putea să-l sune pe Bill Gates.

A fost abandonat proiectul după reuşita lui Neil Armstrong? S-au lăsat păgubaşi ruşii şi chinezii şi şi-au spus că nu mai are rost să lupte pentru locul doi? Nu spun că până acum ar fi trebuit să avem oferte de vacanţă pe Lună, dar vreau s-o văd şi eu acum de aproape, color, în sistem de transmisie digital.

Apropo de Gates. Cine conduce ÎN MOD EFECTIV reţeaua globală a internetului?! Nu de alta, dar, dacă mâine s-ar întrerupe reţeaua, ar provoca un dezastru planetar. Ori poate că este infailibilă, protejată de orice fel de atentate teroriste.

În aceeaşi ordine de idei. Cine şi cum a provocat criza economică mondială cu care ne confruntăm acum? Lasă filozofiile economice. În condiţiile globalizării, se poate spune că din Terra srl a dispărut o sumă imensă de bani. În buzunarele cui? Cum? De ce?

Mai vreau să ştiu ceva. Care sunt tehnicile, modalităţile şi posibilităţile de a fi supravegheat la domiciliu.
O obsesie veche, de pe vremea lui Ceauşescu, atunci când blocam discul telefonului cu un creion, pentru a nu fi ascultaţi într-o discuţie privată.

Să vină reprezentanţii serviciilor specializate, STS, SRI etc. şi să ne explice cum pot fi utilizate telefoanele mobile, calculatorul personal, în afară de serviciile pe care le oferă beneficiarului printr-un contract.

Aş mai vrea să ştiu în ce măsură specialiştii şi firmele angajate de politicieni şi partide au ca scop promovarea unui mesaj pozitiv, corect, fundamentat, sau urmăresc de fapt manipularea în masă, ceea ce s-ar traduce "experimente pe psihicul uman", una dintre cele mai condamnate activităţi prin Convenţia de la Geneva.

Există sau nu există informaţii subliminale (secvenţe sau sunete care nu sunt percepute în mod conştient) în timpul reclamelor televizate?
În sfârşit. Probabil că eu sunt doar un boem care trăieşte într-o lume care nu are nici o legătură cu realitatea, un poet al tehnologiilor ultrasofisticate, care transfigurează în mod absurd concretul.

Poate că, într-adevăr, la Sexi Brăileanca, la intrigile politice de alcov, la facturile zilnice, la drumeţii şi vacanţe, la extazul în faţa chiloţilor unor VIP-uri, la întâlnirile (din ce în ce mai rare) cu cei dragi se reduce existenţa tuturor oamenilor de pe acest pământ. Totuşi, eu aş vrea să văd Luna de aproape. Sic!
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de