x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Michael e nevinovat

0
10 Iun 2005 - 00:00

Nu stiu daca ati urmarit procesul, asa ca incerc o mica explicatie. Michael Jackson, un cantaret in voga in anii ’80, putred de bogat in anii ’90 si falit in ziua de azi, e judecat pentru pedofilie.

Nu conteaza procesul, ci intarzierea cu care s-a ajuns la el - starul a fost acuzat de multi parinti ca le-ar fi maltratat copiii. Insa a platit de fiecare data - pentru ca sistemul american permite asa-numitul settlement - , adica o intelegere financiara, in urma caruia reclamantul ia ceva bani si-si retrage actiunea.

Cazul Michael e intr-un fel un contraexemplu al unei institutii interesante (chiar daca nu foarte sanatoase): litigiul cu daune. E o institutie prin excelenta americana... Pe langa bani pentru avocati, ea a produs un lucru absolut dezirabil: grija (chiar daca ipocrita si superficiala) pentru client. De frica unor clienti perseverenti in tribunal, companiile au devenit tot mai atente cu calitatea produselor, cu riscurile la care ii supun pe utilizatori, chiar cu atitudinea fata de public. Chiar si simplii cetateni se gandesc de doua ori inainte sa zgarie masina vecinului ori sa-l injure.

In cazul Michael, starul si-a intarziat cu peste un deceniu procesul, platind milioane parintilor indignati. Pentru el, sistemul a fost un avantaj imoral. In alte cazuri insa, milioane de oameni au avut de castigat. Unii mai putin, in calitate de clienti, altii mai mult, ca reclamanti. In cazul McDonald’s, compania n-a mai vandut niciodata cafea fara avertismente ca-i fierbinte pe ceasca, de cand o babuta oparita cu cafeaua ei a castigat un proces. In cazul Ford sau GM, masinile au devenit mai sigure din anii ’70, dupa ce clientii implicati in accidente au dat in judecata companiile. Zambetele de pe fetele functionarilor din aceeasi America nu vin neaparat dintr-un caracter binevoitor (nu exista gena asta, credeti-ma), ci si din nevoia de a nu transforma un client intr-un reclamant.

Tocmai de aceea am un indemn: hai sa-i dam in judecata! Nu doar pe cei care ne dau marfa proasta cu bani multi, ci si pe cei care ne enerveaza, incomodeaza, stanjenesc sau pur si simplu se uita urat la noi. Hai sa-i facem sa plateasca nu doar pentru timpul nostru (care in mod clar inseamna bani), ci si pentru dezamagirile noastre. Sa vedem, in momentul in care injuratura incepe la un milion si jumatate, cui mai da mana sa vorbeasca urat. Ori sa ne zugraveasca cu crapaturi sufrageria. Ori sa ne tina la coada jumatate de zi.

Sigur, e nevoie si de un pic de viteza in Justitie. Si de infractiuni noi, adica de noi drepturi ale omului - intre care acela de a primi un serviciu rezonabil la un pret rezonabil. Insa rezultatul final merita orice efort: doar asa tara noastra va deveni in sfarsit europeana. Doar de frica amenzii. Stiu, am mai putea si sa parasutam Codul Bunelor Maniere in Afaceri in zonele calamitate cu mitocani. Dar aveti dumneavoastra vreo garantie ca-l ridica de jos?
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de