Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O discuţie cu Mihai Leu, campion mondial şi la profesionişti, şi la amatori, este încântătoare: vorbe deştepte, naturaleţe, nicio fandoseală. A excelat şi în interviul ce a urmat la Antena Stars. Îl întreb dacă s-a uitat la serialul Rocky, cu meciurile pline de sânge, dar cu tenacitate de legendă. I s-au părut scene cu miez de box sau meşteşug doar de filmare. Îi mai zic cum că Sylvester Stallone a creat două personaje-simbol ale Americii, cu americani mereu învingători, obişnuiţi doar cu biruinţele în condiţii neprielnice, a creat boxerul neînfricat Rocky şi pe luptătorul neînfrânt Rambo. „Stallone a iubit mult boxul, a făcut multe pentru acest sport, erau bine filmate luptele din ring, dar n-au nimic de-a face cu boxul adevărat”! Îl întreb dacă printre atâtea victorii a văzut vreodată stele verzi, cum zice românul. Surâde cu modestia lui cuceritoare, el dublul campion mondial la semimijlocie: „Eu n-am fost făcut KO decât o dată de un neamţ, pe care-l bătusem de câteva ori. M-a prins neatent şi, lovind tare, m-a trimis la podea, eram puţin confuz, dar n-am văzut stele verzi, alţi boxeri mi-au spus că li s-a întâmplat”. Mihai Leu arată spelndid, siluetă suplă, de atlet, vioiciune, e un mare biruitor, a învins şi cancerul. Cu 5 ani în urmă, a fost operat la colon de o tumoră canceroasă. „M-a operat foarte bine profesorul Irinel Popescu, a avut mare grijă de mine. Mă simt foarte bine şi am revenit şi în automobilism, am ieşit campion naţional în cursele în coastă, pe maşini cu caroserie obişnuită. Prin 2003 am fost campion de automobilism şi în raliuri. Mă susţin mult în domeniul maşinilor şi fiul meu, şi soţia mea”. Frumoasa lui nevastă este italiancă, a venit cu el în ţară de 30 de ani şi Mihai Leu e mândru că nevasta lui, italianca, zice mereu: „La mine, la Hunedoara”. Mihai Leu a început sporturile de mic: de la 4 ani, înot, apoi tenis şi de la 10 ani box, încurajat de bunicul boxer. Îl întreb dacă în cariera lui impresionantă de campion mondial s-a străduit anevoios să se încadreze în greutatea de 67 kilograme. „Înaintea unor partide slăbeam cu 10 kilograme, dar nu brusc, în luni bune, în săptămâna partidei dădeam jos doar 2 kilograme”. Îl întreb dacă boxerii de culoare, campioni americani cu medalii şi cubanezii de culoare au ceva în construcţia lor mai aparte faţă de albi, cărora le sunt superiori.
„Nu au o construcţie specială, dar un medic mi-a spus că boxerii de culoare au scoarţa cerebrală mai groasă, rezistă mai bine la pumni”, mi-a răspuns Leu.
