Minciuna nevinovată s-a făcut mare

Mihai Drăguş a fost unul dintre numele de bună circulaţie în fotbalul primei divizii. L-am cunoscut mai bine după ce am încercat să intermediez un conflict iscat între el şi Ionel Sburlea la un meci Dinamo – FC Naţional.

Mihai Drăguş a fost unul dintre numele de bună circulaţie în fotbalul primei divizii. L-am cunoscut mai bine după ce am încercat să intermediez un conflict iscat între el şi Ionel Sburlea la un meci Dinamo – FC Naţional. Apoi, firesc, drumurile noastre s-au mai întâlnit. Iar unele dintre aceste întâlniri parcă ar fi fost forţate de destin. Cosmin Olăroiu venise acasă şi, la o cafea, îmi povestea că patronii săi coreeni îl rugaseră să testeze piaţa românească în perspectiva achiziţionării unui atacant. Tocmai atunci a apărut în decor Mihai Drăguş. M-am gândit că el este unul dintre fotbaliştii capabili să facă faţă fotbalului de angajament al coreenilor, i-am spus acest lucru lui Olăroiu şi treaba s-a legat. Transferul lui Mihai Drăguş s-a materializat în fapt. A jucat fotbal în Coreea, apoi în Rusia şi, spre finalul carierei, normal, s-a întors acasă. Ne-am întâlnit din nou, la fel de întâmplător. Nu mai lucram în media. Eram ofiţer de presă la Steaua, iar Mihai era din nou la răscruce de drumuri şi uşor amărât. Mi-a spus că se află în tratative pentru semnarea unui contract cu cei de la FC Argeş. Dar simţea că este plimbat pentru ca pretenţiile sale să se diminueze până spre derizoriu. Cum întotdeauna am fost de partea fotbalistului în astfel de situaţii, am gândit o soluţie uşor parşivă pentru a-l ajuta pe Mihai. Am lansat discret în presă zvonul că Steaua, echipă pentru care lucram, este interesată de serviciile lui Drăguş. A doua zi după apariţia în presă a respectivei informaţii, Mihai Drăguş a semnat un contract rezonabil cu FC Argeş.

Comsomoliştii crescuţi în spiritul mâniei proletare nu au decât să mă judece pentru trafic de influenţă, în primul caz, şi licitaţie falsă, în cel de-al doilea caz. Să mă condamne şi îi asigur de toată indiferenţa mea. Autodenunţul pe care-l semnez astăzi nu este un cadou pentru comisarii presei sportive. Scriu pentru cititori, încercând să le ofer cheia descifrării informaţiilor bezmetice care acompaniază mişcarea jucătorilor în vacanţa competiţională. Minciuna nevinovată s-a făcut mare şi a devenit sistem de lucru culpabil pentru anumiţi conducători de cluburi şi pentru impresarii pârâţi. Apariţia interesului material a pervertit bunele intenţii. Astfel se explică informaţiile (false) privind interesul brusc al marilor cluburi pentru anumiţi jucători, astfel se explică transferurile bătute în cuie, dar care nu se materializează niciodată.