x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Miniştri noi şi ieftini

0
Autor: Tudor Octavian 16 Mai 2007 - 00:00

In catalogul perfect redactat şi luxos tipărit al unei renumite Case de licitaţii de artă din Anglia, numele pictorului Vincent van Gogh e scris aiurea, cu litere de-o şchioapă, Vincent van Gohgh.

In catalogul perfect redactat şi luxos tipărit al unei renumite Case de licitaţii de artă din Anglia, numele pictorului Vincent van Gogh e scris aiurea, cu litere de-o şchioapă, Vincent van Gohgh. La banii pe care-i cheltuieşte faimoasa casă de aucţiuni cu catalogul, eroarea e impardonabilă. E de neimaginat şi totuşi s-a intămplat. Din care cauză imi pun intrebarea dacă nu cumva acesta va fi fiind numele adevărat al artistului, adică van Gohgh. Am ştiut, carevasăzică, pănă acum că-l chema van Gogh, iar englezii au descoperit că numele olandezului trebuie scris altfel. Aici se aplică zicala: cui are, aceluia i se mai dă. Prestigiul casei, in ciuda faptului că numele lui van Gogh e cunoscut de toată lumea, imi impune să găndesc că toată lumea e in greşeală. Bogăţia ne afectează judecata. La bogaţi şi prostiile fac autoritate. Cum să crezi că prezentarea unui tablou, care se vinde cu mai multe milioane de euro, ar putea ingădui o asemenea gogomănie. Ei, uite că ingăduie!

Tăriceanu şi Băsescu, folosind in discursuri in mai multe rănduri cuvăntul popor. Sunt nesiguri, parcă l-ar rosti pentru prima oară intr-o limbă străină şi se tem să nu-l pronunţe greşit. Merg din aproape in aproape şi abia după mai multe reveniri zic hotărăt şi cu toată gura popor. Şi cănd te găndeşti că, pănă nu de mult, orice neisprăvit se socotea indreptăţit să strige poporul meu, acest popor, poporul nostru... Sfiiciunea celor doi politicieni nu vine din refuzul demagogiei, fiindcă numai dedemagogie nu duce lipsă discursul dumnealor, ci din distanţa pe care o au faţă de interesele imediate ale poporului. Le e oarecum jenă să vorbească apăsat şi clar de ţară, patrie, neam, popor. Se boieriră, ce mai incolo, incoace!

Dacă Parlamentul ar fi să aibă un patron, acesta ar trebui să-i dea afară pe foarte mulţi politicieni, fiindcă lipsesc de la serviciu, fiindcă nu se ţin de treabă, fiindcă-l fură de sub ochi şi se pontează unii pe alţii.

Miniştrii foarte tineri sunt ca blocurile noi şi ieftine, care alte virtuţi afară de faptul că sunt noi nu au.

Aş face un sondaj de opinie cu următoarea intrebare: Cine credeţi că ar ieşi repede in faţă, dacă printr-o nouă lovitură de stat s-ar reinstaura comunismul? Cred c-am avea mari surprize, la fel de mari ca acelea pe care ni le oferă dosarele de la CNSAS. De fapt, n-ar fi vorba decăt de regăsirea de sine a unor politicieni, care s-au chinuit săracii ca democraţi de circumstanţă.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de