Miracolul

Acum mai bine de un secol, automobilul sau trăsura fără cai trecea drept o minune, un miracol.
Astăzi, ele fac parte integrantă din viaţa noastră cea de toate zilele. Adică din civilizaţie, că să nu mai vorbim de calculator, televizor, computer, avion - toate altădată ficţiune, fantazare, astăzi omniprezente în viaţa noastră. Şi cu toate astea, miracolul există.
Credeţi în minuni?  Există întrabarea: Oare soarta noastră este dirijată de forţe stranii? Coincidenţele, ceasul rău, lucrurile spectaculoase, uneori chiar miraculoase, nimic nu este întâmplător.
E mai uşor să fii Toma Necredinciosul.
Şi totuşi, meandrele sorţii se fac vizibile în existenţă noastră şi atunci noi credem cu frică într-o putere supranaturală. Va fac o demonstraţie.
Istoricii au descoperit câteva coincidenţe incredibile între 2 dintre cei mai cunoscuţi preşedinţi americani JFK şi Lincoln.
1. Lincoln a fost ales preşedinte în 1860. Kennedy a fost ales preşedinte în 1960, 100 de ani mai târziu.
2. Amândoi au fost asasinaţi în prezenţa soţiilor lor.
3. Amândoi au fost omorâţi într-o zi de vineri, amândoi au fost împuşcaţi în cap.
4. Ambii asasini Lee Harvey Oswald şi John Wilkes Booth, la vârsta de 20 de ani, au fost adepţii sudiştilor.
5. Ambii atentatori au murit prin împuşcare înainte de a ajunge în faţa justiţiei.
6. Booth (ucigaşul lui Lincoln) s-a născut în 1839, Oswald (ucigaşul lui Kennedy) în 1939, un secol diferenţă.
7. Preşedintele Lincoln a fost urmat în funcţie de preşedintele Andrew Johnson - născut în 1808. Preşedintele Kennedy a fost urmat la conducere de Lyndon Johnson, născutla 1908, un secol diferenţă.
8. Secretara preşedintelui Lincoln se numea Kennedy, secretara preşedintelui Kennedy se numea Lincoln. Amândouă au încercat să-i convingă pe preşedinţi să contramandeze ieşirile, unul la teatru, unul la Dallas.
9. Preşedintele Kennedy călătorea la Dallas într-un automobil marca Lincoln.
Miracolul este hrană spirituală, dar putem înţelege asta că nimic nu e întâmplător.
De ce au scăzut miracolele?
Întrebarea i-a fost pusă unui papă , Grigore al XV-lea, care a trăit în prima jumătate a secolului al- XVII-lea. 
"Dumnezeu veghează asupra creştinilor şi adeseori le oferă dovezi ale existenţei sale, mai ales în vremuri de restrişte." Pentru că omul o să simtă întotdeauna nevoia să creadă în ceva, într-o forţă supranaturală, care să îi sprijine visurile, aspiraţiile.