x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Mirătorul

0
Autor: Tudor Octavian 05 Noi 2010 - 00:00
În toate transmisiile tv comerciale, în care sunt pezentate cuţite-minune, apar doi bărbaţi: unul taie, celălalt se minunează. Dar nu se minunează oricum, ci în postura de delegat la faţa locului al spectatorilor acestui tip de emisiuni.
Dacă familia lui ar fi întrebată ce meserie are domnul, ar fi să răspundă: mirător. E plătit să se mire într-o condiţie de revelat, de om pentru care fericirea are în sfârşit o înfăţişare şi un nume: noul set de cuţite perfecte tocmai ieşit pe piaţă. Mult mai performant decât setul de cuţite perfecte produs anul trecut.

Mirătorul de serviciu e o idee promoţională foarte eficientă. Dacă n-ar fi, cu siguranţă că în locul său ar apărea un ins care se lasă tăiat, ca să probeze astfel virtuţile cuţitelor perfecte, care taie oricând, orice şi oricum.
Cu o idee poţi să întorci lumea pe dos. Până a nu se mondializa ideea ofertei unui complet de cuţite, gospodina murea convinsă că normal e să se vândă cuţitele cu bucata. Mondializarea reclamei a condus către o inovaţie în condiţia cuţitului însuşi. A apărut cuţitul cu mai multe aplicaţii. Banalul cuţit e înfăţişat ca o mare cucerire a tehnologiei, plină de secrete care trebuie dezvăluite.

Nu-i uşor să joci rolul de mirător. Nu trebuie s-o faci pe prostul, fiindcă se supără publicul demonstraţiilor matinale de cuţit-minune, care cu siguranţă e mare şi gata să se mire împreună cu mirătorul. Dacă n-ar fi mare, nu s-ar mai face transmisia tv. În acelaşi timp, mirătorul trebuie să se exprime şi cu corpul. Prea multe cuvinte n-are de zis, dar ca orice actor se pricepe să spună din mişcările trupului tot ce-i nevoie ca să înţeleagă privitorul că e în al nouălea cer, fascinat, dornic de a tăia şi el cu un singur cuţit tot ce-i iese în cale: antricoate, cartoane, conserve, tomate. Şi nu în modul primitiv cu care a folosit cuţitul de bucătărie până a devenit mirător, ci în felii din ce în ce mai subţiri, până ce întreaga omenire se va mira masiv şi toţi locuitorii planetei vor cumpăra completul de cuţite perfecte. Meseria de mirător în contul altora e de viitor. Nu numai alimentele de la mall se pregătesc cu înlocuitori. Cu înlocuitori pot fi preparate şi mulţimile.

Cu mijloacele tehnice de azi, e uşor să faci un popor să se mire, în loc să se revolte. Îl poţi face chiar să aplaude, deşi i-ar fi mai bine dacă ar huidui. Cuţitele, cu care taie orice tăietorul, sunt aşa cum spune acesta, perfecte. Numai că doar ele-s perfecte. Cuţitele, din ce în ce mai ieftine, pe care le comandă şi le primesc miraţii nu taie perfect nici măcar untul. Sunt de tablă proastă, nu de oţel de Cordoba. Despre asta e vorba. Tăietorul şi mirătorul ţin în mâini planeta, iar privitorul doar o telecomandă.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de