x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Mişcarea către stânga în SUA

0
Autor: Daniel Daianu 20 Feb 2008 - 00:00

După dublul mandat al Administraţiei republicane în acest deceniu este foarte probabil ca democraţii să revină la Casa Albă.

După dublul mandat al Administraţiei republicane în acest deceniu este foarte probabil ca democraţii să revină la Casa Albă. O asemenea schimbare ar aduce modificări în filozofia politicii economice de peste Ocean şi ar trebui să relanseze America în relaţiile internaţionale, în condiţiile în care campaniile militare din Irak şi Afganistan sunt în dificultate extremă, şi imaginea SUA în lume a avut de suferit.

O alternanţă de putere prezidenţială şi schimbarea în configuraţia Congresului în favoarea democraţilor trebuie văzute dintr-o perspectivă amplă — pe planul dinamicii ideilor politice, al impactului lor în viaţa economică şi socială, în raport cu evoluţii în structuri sociale şi relaţiile între grupuri etnice. Aşa cum putem vorbi despre cicluri lungi (seculare) în mersul societăţii, care îşi au originea, mai cu seamă, în schimbări tehnologice majore, tot astfel putem identifica evoluţii ciclice în dinamica paradigmelor în viaţa politică. F.D. Roosevelt a însemnat nu numai un răspuns foarte pragmatic la efectele Marii Depresiuni din perioada 1929-1933, dar şi trecerea la o politică publică viguroasă în materie de  lucrări publice, de bunuri publice în general. Într-un fel, economia de război a Americii (dintre anii 1941-1945) a însemnat nu numai o intervenţie puternică a statului în economie, dar şi crearea premizelor pentru diminuarea inegalităţilor economice din societatea americană. Administraţiile Kennedy şi Johnson au favorizat, prin măsurile adoptate, dezvoltarea clasei mijlocii, în timp ce administraţia Eisenhower (republicană!) a dus o politică bugetară de sorginte kenesistă, în condiţiile Războiului Rece. În acele decenii s-au pus bazele a ceea ce a fost numit capitalism popular, ilustrat şi de deţinerea de acţiuni la firme listate la burse de către milioane de cetăţeni americani. Tot în acele decenii emanciparea femeilor a luat avânt extraordinar şi lupta afro-americanilor pentru desegregare a înregistrat paşi decisivi.

 

Pendulul a început să se mişte invers pe plan economic, în deceniul opt al secolului trecut. Pe de o parte, efecte ale cheltuielilor mari generate de războiul din Vietnam s-au făcut simţite prin inflaţie în creştere subsţantială, ceea ce a adus în prim-plan “monetarismul”, ca paradigmă alternativă la activismul bugetar şi monetar al democraţilor. În plus, teze conservatoare, ce chestionau natura progresistă a liberalismului democrat (precum discriminarea pozitivă), au început să câştige teren. Căderea comunismului a impulsionat tezele neoliberale (în accepţia europeană), care au fost propovăduite către toate azimuturile. Şi organisme financiare internaţionale au fost angrenate în valul expansiunii neoliberalismului cu precepte cheie: privatizare deplină, liberalizare totală (de preţuri şi de pieţe), deschidere spre exterior. S-a vorbit chiar de “finele istoriei” (Fukuyama), de posibilitatea exportului de “democraţie” peste tot – de un nou val de democraţie, ca să folosesc terminologia huntingtoniană.

Ce vedem însă în anii din urmă sunt infirmări ale tezelor supersimplificatoare şi fundamentaliste. Aşa cum keynesismul excesiv aduce daune, tot astfel fundamentalismele neoliberalismului (de tipul: numai creşterea economică contează, coeziunea socială fiind un concept irelevant) s-au tradus în polarizare socială periculoasă, în eşecuri de piaţă (precum pe pieţele financiare şi cea bursieră, ca urmare a dereglementărilor excesive prin eliminarea legislaţiei Glass Steagall), deresponsabilizarea corporaţiilor faţă de societate.

Capitalismul înseamna profit, în bună măsură, dar societatea umană nu poate funcţiona numai prin logica maximizării avantajelor pecuniare. Eu cred că pendulul dincolo de Ocean exprimă atât insatisfacţii faţă de evoluţii din anii din urmă (inclusiv faţă de mersul campaniilor milirae), cât şi din ultimele decenii din societatea americană.

 

Provocarea pentru echipa care va forma noua administraţie este foarte mare, întrucât circumstanţele globale sunt complicate; emergenţa Chinei şi Indiei, revenirea puternică a Rusiei, nevoia de a gestiona probleme globale acute (ex: încălzirea globală) şi globalizarea ca proces, cât şi atacarea unor dezechilibre economice majore vor sta pe agenda noi administraţii din prima zi de instalare.

PS. Nici candidatul republican John McCain nu poate eluda abordarea unor probleme esenţiale într-un alt spirit decât cel promovat de Admnistraţia Bush. O parte a electoratului conservator are chiar dificultăţi în a-l accepta.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de