Misterul pachetelor americane

În pachetele suspecte, transferate din microbuze negre în avioane albe, ce zburau de pe “Mihail Kogălniceanu” spre Irak, erau bani. Dolari, în cantităţi imense, cu ajutorul cărora au fost cumpăraţi liderii Gărzii Republicane, ai Armatei şi serviciilor secrete irakiene.

În pachetele suspecte, transferate din microbuze negre în avioane albe, ce zburau de pe “Mihail Kogălniceanu” spre Irak, erau bani. Dolari, în cantităţi imense, cu ajutorul cărora au fost cumpăraţi liderii Gărzii Republicane, ai Armatei şi serviciilor secrete irakiene. Printr-o astfel de operaţiune specială, foarte bine gândită de americani, s-a evitat o amplă vărsare de sânge la cucerirea Bagdadului.

Comisia Europeană reîncălzeşte o ciorbă rece şi cere României să lămurească suplimentar existenţa închisorilor secrete CIA pe teritoriul său. Întâmplător, apare şi o poveste ciudată, pe fluxul Associated Press. Este citat un ofiţer român în rezervă, sub protecţia anonimatului, care afirmă că a asistat la “schimburi de pachete suspecte” la baza “Mihail Kogălniceanu”, despre care crede că erau suspecţi de terorism. Ofiţerul pretinde că a fost martor la trei asemenea episoade în 2004 şi 2005, întotdeauna la ora 1 noaptea.

Sursa e citată şi ca “oficial român”. Avea deci un rang important la vremea respectivă. Microbuze negre, “schimburi de pachete mari, misterioase care păreau a fi suspecţi de terorism legaţi”. Povestea continuă cu afirmaţia potrivit căreia “avioanele plecau spre nordul Africii cu încărcătura lor şi doi agenţi CIA la bord”.

Dacă această sursă AP există cu adevărat, România s-a făcut de râs. Un ofiţer, cu acces la date secrete, este dispus la încălcarea jurământului militar şi târăşte România într-o zonă periculoasă.

Au existat comisii de anchetă, comunicate din partea Ministerului Apărării, SRI, Administraţiei Prezidenţiale. Zeci de jurnalişti români şi străini au descins la Kogălniceanu şi au putut verifica prin mijloace proprii orice suspiciune, intervievând oficiali militari sau civili. Nimic nu s-a confirmat. Cu toate astea, mizeriile continuă prin intermediul unor europarlamentari care au concluzii dirijate, precum italianul Claudio Fava şi elveţianul Dick Marty.

O consecinţă gravă a povestirii transmise de AP este aceea privind neîncrederea în România. În primul rând, pentru că, vezi Doamne!, nu ar fi spus adevărul partenerilor din UE, în al doilea rând, că are ofiţeri de rang înalt care îşi încalcă jurământul şi nu pot proteja operaţiuni pe care orice ţară din lume le include în secretul de stat.

Ţara noastră devine un fel de mică trădătoare, din cauza unui ofiţer care şi-a dezonorat haina pe care a purtat-o atâta amar de vreme şi care i-a dat o pâine albă de mâncat.

Nu ştiu în ce calitate ne trage pe noi la răspundere Comisia Europeană sau Parlamentul European pentru presupuse acţiuni secrete ale CIA în România. Dacă în cadrul parteneriatului strategic româno-american, cele două ţări decid în interesul lor să iniţiezi operaţiuni top secret, acest aspect nu trebuie să intereseze pe nimeni altcineva. În cazul în care se încalcă legislaţia internaţională şi acest fapt poate fi dovedit, ţara respectivă poate fi trasă la răspundere. Cât timp însă toate acuzaţiile se fac pe bază de presupuneri şi se citează martori anonimi, povestea seamănă mai degrabă cu anchetele din perioada comunistă, în care primul lucru stabilit era vinovatul şi ulterior dovedită, eventual, vinovăţia.

Operaţiunile derulate de serviciile secrete ale unui stat sunt strict o problemă internă. Nu-mi aduc aminte ca Italia, Elveţia sau alte state europene să fie trase la răspundere, de o terţă parte, pentru acţiuni ale spionajului lor. Poate un elveţian să judece raţiunile care stau la baza unor operaţiuni secrete româno-americane? Ce alt serviciu are interesul să ne vâre pe gât nişte “pachete ce semănau cu terorişti legaţi”, distrugând astfel o bună reputaţie a colaborării în operaţiunile antiteroriste din cadrul NATO?

Dacă sunt consecvente şi nu au nimic pe conştiinţă, serviciile secrete româneşti sunt obligate să identifice presupusa sursă AP. Un ofiţer român, dacă a declarat cele citate de presă, trebuie deferit justiţiei. Altfel, suspiciunea va plana pe viitor când vom participarea la operaţiuni de intelligence în cadrul NATO. Credibilitatea noastră e acum afectată. Prima regulă care te califică este să protejezi total confidenţialitatea. În caz contrar, te faci de râs şi eşti evitat pe viitor. Asta vizează de fapt unele ţări europene, să distrugă buna reputaţie a României şi Poloniei, pedepsindu-le pentru opţiunea lor proamericană.

În pachetele suspecte, transferate din microbuze negre în avioane albe, ce zburau de pe “Mihail Kogălniceanu” spre Irak, erau bani. Dolari, în cantităţi imense, cu ajutorul cărora au fost cumpăraţi liderii Gărzii Republicane, ai Armatei şi serviciilor secrete irakiene. Printr-o astfel de operaţiune specială, foarte bine gândită de americani, s-a evitat o amplă vărsare de sânge la cucerirea Bagdadului. Şi s-a reuşit racolarea unor surse, la cel mai înalt nivel, atât de necesare capturării lui Saddam Hussein.

Este ştiut faptul că la ofensiva americană asupra capitalei irakiene, rezistenţa opusă a fost una absolut simbolică. Explicaţia se află în acele pachete ce au tranzitat România. Restul e fabulaţia unor minţi rătăcite, care, după patru ani, cred că au văzut terorişti ambalaţi la bucată, transferaţi “la unu noaptea”.