Mitică şi Bernice

In orăşelul din Florida, unde-l adusese Bernice, nu se găseau decăt americani, polonezi şi ruşi. Deşi fusese un elev problemă, Mitică ţinea minte toate poeziile care se invăţau in liceu. Bernice il auzea pe Mitică recitănd, in baie sau la volan, strofe intregi din Alecsandri şi Coşbuc şi, cu toate că nu o rupea deloc pe romăneşte, acestea i s-au intipărit definitiv in memorie. Dorul de ţară il făcea pe Mitică să vorbească in versuri, in cele mai nepotrivite imprejurări, iar dorul de Mitică o făcea pe Bernice să recite adesea papagaliceşte versuri din nu foarte intinsul repertoriu al soţului.

Pe Bernice n-o dădea deşteptăciunea afară din casă, insă memorie avea. Memorie vizuală, memorie muzicală şi memorie financiară. După ce Mitică a dispărut, excedat de iubirea americancei, Bernice a socotit că soţul fugar ii datora, pentru obligaţiile matrimoniale indelung neonorate in cei opt ani de căsnicie, un sfert de milion de dolari şi a inceput să colinde comunităţile romăneşti din Statele Unite şi Canada.

Intăi ii intreba pe preoţi şi pe comercianţi de Mitică al ei in engleză, iar ca să se facă pe deplin inţeleasă sfărşea recitănd cu mult avănt din El Zorab, strofa aia cu Paşa, la care vine un arab, cu glasul stins, cu trupul slab. Dacă preotul sau negustorul romăn rămănea la răndu-i tablou, cu glasul stins şi cu trupul slab, Bernice le zicea aşa, ca un reproş:

"Somnoroase păsărele/Pe la cuiburi se adună/Se ascund in rămurele/Noapte bună!"

Bernice căuta şi tot căuta un romăn pe care-l chema Mitică şi care lăsa pe unde trecea o mulţime de datorii. In fiecare comunitate găsea căte unul, care reacţiona foarte interesant cănd Bernice ii zicea: "Deşteaptă-te romăne din somnul cel de moarte/In care te adănciră barbarii cei tirani" dar niciunul nu era Mitică al ei. Ce nu inţelegea deloc Bernice erau reacţiile contradictorii ale romănilor la nişte versuri pe care Mitică le răcnea cu mult sentiment şi cănd işi prepara omleta cu mărar din Mexic, şi cănd se bărbierea, şi cănd il uita Dumnezeu in veceul de serviciu. La primele cuvinte, cănd Bernice o dădea scurt din engleză in poezii patriotice romăneşti şi turuia aproape fără greşeală "Tu eşti Mircea? Da-mpărate! Ai venit să mi te-nchini, să nu schimb a ta coroană cu o ramură de spini?", romănii zămbeau prietenoşi şi o priveau dănd aprobator din cap, dar cănd Bernice işi termina recitalul zicănd apăsat, aşa cum il auzea ea pe Mitică vorbind singur in baie: "Şi orice gănd ai impărate, ţi-o dă Mircea pe la spate" atmosfera se deteriora brusc, iar dacă prin preajmă era şi un popă acesta o lua frumuşel de mănă şi o invita să plece. Degeaba incerca Bernice să-i recăştige pe romăni apelănd la versurile favorite ale lui Mitică, acelea in care mama lui Ştefan cel Mare ii spune domnitorului "Du-te in Florida, pentru ţară mori şi-ţi va fi mormăntul plin de verzişori", că situaţia era complet compromisă şi americanca trebuia să-şi caute soţul iubitor de poezie in alte localităţi.