x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Mitică vorbeşte ca ecoul

0
Autor: Dan Dumitrescu 27 Feb 2008 - 00:00

Dumitru Dragomir cutreieră în mare fudulie fotbalul. Se simte bine în pielea lui câtă vreme îşi vorbeşte singur. Despre merite şi despre reuşite. Numai că una-i una, alta-i alta.

Dumitru Dragomir cutreieră în mare fudulie fotbalul. Se simte bine în pielea lui câtă vreme îşi vorbeşte singur. Despre merite şi despre reuşite. Numai că una-i una, alta-i alta. Ce-şi spune singur nu prea se mai potriveşte cu ce zice lumea asta care, şi ea, s-a făcut a dracului. åi mai slobozi la gură pariază că pasul cocoşului care-i caracteriza tinereţea ţanţoşă şi bine gradată nu mai are apăsarea de odinioară. Că i s-ar fi defectat şi cucurigu. Dă ora exactă cu aproximaţii nepermis de largi, confundă deseori acordurile stingerii cu cele ale deşteptării. Nu-i număr cadenţa lui Mitică, nu-i măsor apăsările şi nici nu mă interesează cum funcţionează cucurigul altuia. Observ ce face Mitică şi îl simt panicat. A luat câteva azimuturi greşite, din încăpăţânare n-a frânat la timp, iar eforturile ieşirii din încurcătură îi sleiesc de autoritate. Aşa se întâmplă întotdeauna când nu sesizezi din ce parte bate vântul. Îţi putrezeşte cravata. Mitică a intrat în război cu Lupescu pentru o cauză care nu-i aparţine. Marele Corleone trăieşte de această dată dezonoarea de a fi simplu actor într-un joc în care alţii au făcut cărţile. A fost împins din spate cu dibăcie de buldozerele lui Marian Iancu. Dirijorul de altădată a devenit simplă trompetă. Vorbeşte ca ecoul, pe cuvintele altora. Scenariul conflictelor care fac lumea fotbalului să foiască este uşor de citit. Noua gardă de la FRF îşi asumă tot mai autoritar responsabilităţile organizării competiţiilor interne. Preluarea comisiilor de disciplină şi de apel, controlul asupra corpului de observatori ai fluieraşilor, scoaterea delegării arbitrilor de sub influenţele colaterale au produs efecte. Din rafturile buticului de la LPF a dispărut cea mai vandabilă marfă: favorurile mai mari sau mai mici. Vânzătorul înregistrează deficit de profit, cumpărătorului îi arde buza. Îi arde chiar mai tare când constată că şi magazia de mână a FRF, unde se mai procura marfă pe sub tejghea, e tot mai sever monitorizată. Atunci a apărut ideea reaprovizionării chioşcului de la LPF. Dar tentativa repatrierii comisiilor de disciplină şi de apel a eşuat. Cumpărătorii au făcut al doilea pas. Au pornit, cu Mitică în frunte, cruciada arbitrajului. Altă bătălie pierdută... Învăţarea de minte nu se potriveşte cu hărnicia viciului. Vom asista, probabil, la noi asalturi. Dar, fiindcă mi-e simpatic, l-aş vrea ştiut pe Mitică apt necombatant prin spatele frontului. Dacă mai acceptă să fie carne de tun, va avea mari deziluzii. Va constata că solventul prieteniilor conjuncturale e extrem de volatil. Iar dispariţia intereselor echivalează cu şutul în fund.

Citeşte mai multe despre:   editorial,   mitică

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de