Miza bătăliei pentru Lazăr

Augustin Lazăr nu e un mare jurist.Nu este nici un mare procuror. Nu a scris tratate de Drept, nu a coordonat anchete de răsunet. A ajuns printr-o conjunctură dirijată de alții în funcția de Procuror General, titlu și el confuz, fiindcă avem în țară zeci de procurori generali. El este șef la Parchetul cel mai înalt în grad, dar nu poate fi numit Procurorul General al României, funcția nemaiexistând. Vorbește bolovănos, se împiedică în raționamente; nu se poate impune în fața subalternilor fără să nu ridice tonul, iar în afara instituției este tratat din obligație cu deferența falsă cuvenită mediocrităților ajunse pe scaune înalte. Prestația lui recentă de la deschiderea anului judiciar al CEDO arată penibilul reprezentării țării în instituții internaționale de oameni nereprezentativi. Scandalul care însoțește plecarea din post a lui Augustin Lazăr nu este mai puțin rușinos decât cel al numirii lui la Parchetul General. Putea sta mult și bine la Alba Iulia, unde se „îmbolnăvise” de adjunctivită, timp de 11 ani frecând scaunul de nr. 2 la unitatea unde ducea un trai liniștit. Șansa lui a fost seria de dosare în care a fost cercetat Klaus Iohannis, toate închise cu destoinicie de Lazăr. Devenită „baston de mareșal”, lucrarea de închidere a cercetării în sulfurosul dosar al afacerii imobiliare cu falsuri folosite de familia primarului de Sibiu a fost plasată în mapa profesională înaintată lui Klaus Iohannis pentru numirea lui Lazăr la București. În aprilie 2016, statul paralel redistribuia posturile pentru a-i asigura lui Iohannis nu doar „guvernul lui”, ci și întărirea structurilor de forță. Vacantarea poziției de Procuror General a fost făcută printr-o manevră grosieră a DNA, Lazăr ajungând, îngroșând obrazul, în locul lui Tiberiu Nițu. Apoi Lazăr o propune pe Kovesi pentru un nou mandat, așa că cercul s-a închis. Un ciclu de abuzuri ale DNA, acoperite de Kovesi și presupusul ei șef Lazăr, descoperite însă de investigațiile unor ziariști de curaj, au zdruncinat poziția cuplului toxic pentru justiția românească. Disperarea de a-l menține în post pe Augustin Lazăr până la sorocul pensionării este o miză nu doar pentru amnezicul Iohannis, care se face că nu-l cunoaște pe furnizorul de NUP-uri. Pentru a ține capacul pe oală până se face curat în dulapurile pline de mizerii ale Parchetului General și DNA sunt mobilizate oengheuri înființate peste noapte, dar, iată, și organizații cu ștaif din străinătate. Minciuna statului de drept din România trebuie atent protejată, plasată în vitrină, ca butaforia unui tort de frișcă, pentru a fi raportată ca succes de echipa de la conducere a instituțiilor de la Bruxelles, aflată și ea cu bagajele pe holuri.