x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Miza Justiţiei şi criza Apărării

0
Autor: Claudiu Saftoiu 15 Feb 2008 - 00:00

MIZE ŞI CRIZE ROMÂNEŞTI
Propunerile făcute de premierul Tăriceanu preşedintelui Băsescu pentru deblocarea crizei de succesiune la şefia Ministerului Justiţiei produc un dublu efect catastrofal: nu doar fotoliul Justiţiei (propunere Meleşcanu) şi ministerul ca întreg, dar şi fotoliul de la Apărare (propunere Radu Stroe) şi instituţia ca atare devin victimele colaterale ale luptei defintiv personalizate dintre preşedintele Băsescu şi premierul Tăriceanu.



MIZE ŞI CRIZE ROMÂNEŞTI
Propunerile făcute de premierul Tăriceanu preşedintelui Băsescu pentru deblocarea crizei de succesiune la şefia Ministerului Justiţiei produc un dublu efect catastrofal: nu doar fotoliul Justiţiei (propunere Meleşcanu) şi ministerul ca întreg, dar şi fotoliul de la Apărare (propunere Radu Stroe) şi instituţia ca atare devin victimele colaterale ale luptei defintiv personalizate dintre preşedintele Băsescu şi premierul Tăriceanu. Şi asta cu cinci luni înainte de raportul Comisiei Europene privind mersul Justiţiei româneşti, şi cu doar trei luni înainte de organizarea colosală, la Bucureşti, a summit-ului de extindere al NATO.


Este exclus ca PNL să nu mai aibă în rezerva sa ministeriabilă măcar un singur jurist cu experienţă, înzestrat cu tact şi diplomaţie. Liberalii au mereu susţinători şi militanţi în zona meseriilor liberale. Capete competente sunt încă multe, dar stau nefolosite.


Numai că incompatibilitatea de ordin politic, vizionar, personal şi chimic dintre Băsescu şi Tăriceanu îi împinge pe cei doi într-o luptă ilogică, absolut absurdă. Aceşti doi oameni nu pot realmente colabora, nu se pot suporta şi sunt incapabili să se întâlnească între patru ochi, pentru o discuţie constructivă. Deşi fiecare se amăgeşte că va câştiga unul în dauna celuilalt, cei doi au cele mai mari şanse să cadă împreună, unul agăţat de celălalt.


Domnul Tăriceanu preferă să aştepte motivarea CCR pentru respingerea Noricăi Nicolai la Justiţie, înainte de a înainta propunerile la Cotroceni. Dar înainte de asta îi arată pisica preşedintelui. Îl trimite pe Teodor Meleşcanu la Justiţie, descărcându-l de misiunea de la Apărare, după ce s-a convins că fostul ministru de Externe PSD bagă mâna şi în foc, spre folosul noului său partid. Debutul interimatului la Justiţie – evitarea trimiterii în instanţă a dosarelor celor opt demnitari cercetaţi de procurori – spune totul despre capacitatea de reacţie partizană a domnului Meleşcanu. Un astfel de viitor ministru al Justiţiei e tocmai bun pentru încetinirea planurilor pe care le are Traian Băsescu cu Justiţia. Lupta anticorupţie sub stindard DNA are miză şi sens pentru preşedinte numai dacă Daniel Moraru îşi asigură încă un mandat – ultimul – ca procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Îl va propune Meleşcanu pe Daniel Morar pentru încă un mandat la DNA?
Greu de crezut.


În aceasta constă rocada liberală: în punerea de tălpi pe palierul justiţie şi apărare preşedintelui. La rândul lui, preşedintele este hotărât să îşi menţină oamenii în posturi-cheie şi să ridiculizeze orice propunere nenegociată cu premierul. A făcut-o cu toţi: cu Cioroianu, cu Chiuariu, cu Norica, cu Meleşcanu, cu Radu Stroe. Oricine va purta sigla PNL în piept îşi atrage automat după sine o mapă profesională la vedere.


Propunerea lui Radu Stroe la Apărare este o altă talpă liberală pusă în pieptul preşedintelui. Achiziţiile Armatei, urgente şi cruciale pentru o bună cooperare în cadrul Alianţei Nord Atlantice, vor trece prin pixul lui Stroe. De la avioanele de luptă compatibile NATO, până la aparatură de comunicaţii prin satelit şi logistică la sol totul este negociabil. Militar, dar mai ales politic. Bâlbele româneşti la acest capitol pot afecta concret încrederea aliaţilor în seriozitatea şi predictabilitatea României. Acesta e numai un singur exemplu de posibilă criză decizională în Armata română. Dar mai sunt şi altele, precum Irakul, Kosovo. Şi, mai nou, un conflict inventat pe genunchi: o presupusă trimitere de trupe Ciad de către Cioroianu şi Meleşcanu, fără acord CSAT.


Cum apără cei doi politicieni cu palate Justiţia română? Unu hăis, altul cea. Cum îşi justifică cei doi politicieni numirile de la Apărare? Unul cea, şi altul hăis. O singură aşteptare mai rămâne: când se rupe de tot căruţa, caii la ce mai trag?

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de