Moarte fumătorilor!

Un român din Canada i-a promis soţiei că o să-i dea două palme, pentru că l-a făcut mototol, dar i le-a dat nu la Toronto, ci pe Aeroportul Otopeni după patru ani, când cuplul a venit în România. În Canada există mai multe organizaţii care le apără pe femei în relaţiile de toate naturile cu bărbaţii violenţi.

În lume există numeroase organizaţii care le apără pe persoanele cu probleme, dar nici una care să-i apere pe oamenii fără probleme de cei cu probleme. În ţările din vestul Europei a luat naştere nu de mult o organizaţie pentru drepturile fumătorilor. Legile care interzic fumatul în locuri publice au instaurat un climat de armistiţiu. Cum se ştie, armistiţiile sunt un surogat de pace de dinaintea unui nou război.

Fumătorii nu sunt încă fugăriţi şi traşi în ţeapă, dar modul în care îi privesc şi îi ceartă nefumătorii când îi văd cu ţigara-n gură pe stradă sau chiar în parcuri dovedeşte că e doar o chestiune de timp până când fumătorii vor fi ajutaţi să renunţe la fumat prin exterminare. Un muzician din Bucureşti, având o educaţie aleasă şi un statut social mai mult decât onorabil, dar care nu vorbea germana, a vrut să ştie ce spunea anunţul pe care-l vedea în tot locul, atât în toaleta camerei pe care o ocupa în hotelul de cinci stele din München, cât şi pe coridoare, în holuri şi la recepţie. Oriunde te uitai vedeai că e "verbotten".

Un nefumător din orchestra cu care urma să concerteze muzicianul român i-a tradus cele câteva cuvinte care, fără să ştii ce însemnau, aveau la rostire efectul unei sancţiuni: fumatul era "verbotten". Adică interzis. Cum se întâmplă de regulă cu tot ce-i interzis, onorabilul din România a simţit brusc nevoia să se calmeze aprinzând o ţigară. A aprins-o pe treptele scării de la ieşirea din hotel, sub privirile sumbre ale unui uşier în uniformă de mareşal. Îi lipsea doar pistolul, ca să-ţi fie clar că nu era uşier, dar nici fără pistol nu puteai fi sigur că nu-i o forţă armată, fiindcă din ochi îi ţâşneau gloanţe.

Muzicianul a lăsat privirea în pământ, cu un stăruitor sentiment de previnovăţie, ca să constate două lucruri şi amândouă pline de preameninţări: pe stradă nu vedeai un chiştoc nici dacă te duceai până la gară, însă nici coşuri de gunoaie. Românul n-avea nici un motiv să meargă la gară, dar, din felul în care îl fixau nefumătorii la vederea ţigării din colţul gurii, cât şi din modul în care se lipeau speriaţi şi totuşi solidari de ziduri, lăsând un culoar ca pentru pedepsiţii prin biciuire, era vădit că acel culoar trebuia să ducă undeva.

Şi l-a dus la o cameră pentru fumătorii de toată mâna, vagabonzi şi domni cu pardesie de firmă, chinezi şi arabi, hoţi de buzunare şi muzicieni din estul Europei, ortodocşi şi catolici, graşi şi slabi, analfabeţi şi universitari, toţi îngânduraţi şi producându-i un spor de consistenţă fumului din încăpere. Fumătorii se priveau prin vălătucii de ţigară, pipă, trabuc şi narghilea cu un simţământ de ostracizaţi, de oameni care nu mai aveau ce căuta într-o lume perfectă, de nefumători, simţământ întărit şi de faptul că şi aici, pe toţi pereţii se găseau afişe conţinând acelaşi "verbotten". Numai că, de data aceasta, pe afişe scria "Interzis pentru nefumători!".

P.S. Sunt nefumător. Era să mor din cauza fumatului pasiv.