Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Intr-unul dintre romanele lui Gore Vidal, "Julian", există o scenă de neuitat, o petrecere a eunucilor de la curtea imperială din Bizanţ. Cuvăntul inseamnă "păzitor al patului". Eunucii - bărbaţi castraţi - apar in istorie acum mai bine de patru milenii in Sumer.
Intr-unul dintre romanele lui Gore Vidal, "Julian", există o scenă de neuitat, o petrecere a eunucilor de la curtea imperială din Bizanţ. Cuvăntul inseamnă "păzitor al patului". Eunucii - bărbaţi castraţi - apar in istorie acum mai bine de patru milenii in Sumer. Dar ei au fost nu doar paznici ai dormitoarelor sau haremurilor, ci şi slujbaşi, căntăreţi intr-un registru mai sus de tenor, iar in China antică chiar demnitari de rang inalt.
Oricum, prima asociaţie a termenului este cea cu haremul. Eronată, la fel ca termenul "odaliscă", perceput ca un fel de vampă orientală, de fapt o simplă slujnică, in cel mai bun caz cameristă, cu şanse modeste de a ajunge concubina stăpănului. Dar de aici pănă la un subiect foarte des intălnit in cercetarea antropolgică din zilele noastre nu mai e decăt un pas. Ce e drept, un pas care ne indepărtează de aşa-zisa "corectitudine politică". Este vorba de poligamie, privită ca stare naturală a umanităţii.
Căteva posibilităţi, poliandria, convieţuirea unei femei cu mai multi soţi, rar intălnită, poliginia, un soţ cu mai mult de o soţie, şi monogamia, cunoscută sub forma ei tradiţională, căsătoria.
Doi specialişti, Alan S. Miller şi Satoshi Kanazawa, au ajuns la concluzia că in comparaţie cu monogamia, poliginia duce la apariţia de diferenţe fizice semnificative intre masculi, ceea ce incurajează competitivitatea in lupta pentru parteneri de reproducere. Femeile, ne asigură ei, profită de poliginie, iar bărbaţii de monogamie.
Pare greu de crezut, dar aşa cum spunea George Bernard Shaw, instinctul matern le face să prefere o zecime dintr-un bărbat de primă calitate şi nu exclusivitatea posesiunii unui bărbat de măna a zecea. Bărbaţii din societăţile monogame se găndesc că ar duce o viaţă mai bună in poliginie. Nici vorbă. Ori nu şi-ar găsi deloc neveste, ori ar fi nevoiţi să le accepte pe cele mai puţin sau deloc atrăgătoare.
Teoriile celor doi oferă o explicaţie şi in legătură cu un fenomen care stărneşte interesul publicului larg, aventurile amoroase ale puternicilor zilei. Conducătorii au fost de obicei căsătoriţi monogam (doar o nevastă la fiecare căsătorie), dar au trăit poligini cu iubite, concubine şi/sau sclave, producănd atăt moştenitori legali, căt şi bastarzi, in timp ce săracii aveau şanse să rămănă şi burlaci, şi fără urmaşi.
Un exemplu remarcabil, ultimul impărat al dinastiei Sharifiene din Maroc, Moulay Ismail (zis şi "cel insetat de sănge"), a lăsat in urma sa un număr de urmaşi pe care incă nu l-a depăşit nimeni: 1.042! Şi americanii s-au şocat de legătura dintre Bill Clinton şi o tănără de 24 de ani...
Mulţi antropologi au fost acuzaţi de exces de imaginaţie. Poate că soarta va fi mai blăndă cu Tim Clutton-Brock şi Kavita Isvaran. Şi ei riscă să fie acuzaţi de incorectitudine politică şi de antifeminism. Asta fiindcă au observat că in toată lumea femeile trăiesc mai mult decăt bărbaţii. Situaţia este prezentă şi la alte specii, de la lei la antilope, de la foci la cerbi. Incă nu ştim de ce, dar faptul este evident, masculii se prăpădesc mai repede.
Oare să fie afectaţi de efortul de a atrage atenţia femelelor? Problema trebuia să fie neapărat lămurită. Au fost studiate 35 de specii de păsări şi animale, unele monogame, altele poligine. Ei bine, la 16 dintre cele 19 specii poligine studiate, masculii aveau şanse mult mai mari să moară decăt femelele. Imbătrăneau mult mai repede decăt ele, ceea ce nu se intămplă la speciile monogame. Faptul că bărbaţii trăiesc mai puţin ne-ar putea sugera ideea că poliginia ar fi starea naturală a umanităţii de-a lungul evoluţiei..
Fascinaţia haremului a fost descrisă de un aventurier din epoca victoriană, Sir Richard Burton. Era vremea in care doctorul Thomas Bowdler (ajuns personaj de SF in romanele lui Jasper Fforde) publica o ediţie "pentru familie" a operelor lui Shakespeare, "curăţată" de termeni, jocuri de cuvinte şi chiar personaje avănd conotaţii blasfematoare sau erotice. Burton (şi el personaj SF, in romanele lui Philip Jose Farmer) scotea insă la lumină "Kama Sutra", "Grădina deliciilor" şi tot erotismul din "1001 de nopţi".
El ne spune povestea eunucului trimis de sultan să-i aducă femei din harem. De fiecare dată eunucul urcă şi coboară scări, trece prin coridoare secrete, fugăreşte, prinde şi transportă căte o frumuseţe pănă in dormitorul stăpănului său. După a patra misiune eunucul se prăbuşeşte la pămănt şi moare peste puţine clipe. Concluzia lui Burton: "Nu iubirile ne omoară, ci eforturile de a le cuceri şi păstra."
