x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Moartea poetilor fara rating

0
Autor: Marius Tucă 13 Oct 2004 - 00:00

Marele poet Geo Dumitrescu a plecat dintre noi. Pe neauzite, pe nevazute, pe tacute. Asa cum le sta bine in ultima vreme marilor poeti. Lumea nu se sinchiseste deloc de moartea lor, iar ei incercand sa anticipeze acest afront isi propun sa moara fara sa se sinchiseasca prea mult, la randul lor, de lume.

Televiziunile sunt prea ocupate cu alte chestii mult mai importante decat moartea unui mare poet, ca de fiecare data nu exista acea camera in plus pentru un eveniment atat de "neimportant" pentru rating, pentru audienta. Si Geo Dumitrescu n-a avut alta treaba decat sa moara in patul lui. Nu putea si el sa moara intr-un accident teribil?

Poezia lui Geo Dumitrescu este cea care va rezista tuturor accidentelor, indiferentelor, modelor, fotomodelelor si cataclismelor lumii. Cartile lui din biblioteca au un freamat care o data ce le-ai deschis se transforma in bucuria cuvantului si a sufletului.

In memoria lui Geo Dumitrescu public in acest colt de pagina versuri din poemul sau "Argumente imi curgeau pe tampla":

"Ne salutam asa: mai intai asezam mana
pe obrazul ei, apoi o mutam usor
pe obrazul meu, aducand intre degete
un fir de racoare. Prin asta,
temperaturile noastre deveneau egale,
apoi, din nou le faceam sa difere
alergand unul prin celalalt…
Treceam prin lungi coridoare de umbra,
prin grele urcusuri
si bucurii tulburi si galbene,
apoi ne-ntorceam
in caderi libere, ametitoare,
despovarati de timp si de trupuri,
tacuti si albi…

Dar venea intotdeauna al treilea, nevazut
cu acte-n regula,
posomorat si plin de drepturi,
si jocul frumos se sfarsea
intr-o drojdie grea, ce inunda inimile
impiedicandu-le sa scapere… Eu
ma-nfasuram in tristete, ea cauta
lacrimi de ocazie, si stapanul o lustruia
cu praf de curatat,
ca pe o faianta higienica,
pana o facea noua-nouta,
stralucitoare, apoi pleca,
multumit si fix ca un portret,
ducand-o de lant
spre magazia legala…
(...)

Si inima ei
batea desigur, mai departe, la fel,
si ochii ei ardeau la fel,
cu negre vapai, sub ferigile genelor -
independent de vointa mea, departe de mine,
inima ei continua sa bata
ea continua sa traiasca
departe de mine, in lipsa privirii mele,
asa cum nu poate trai
nici o frunza neprivita de soare…
(...)

P.S. Probabil ca marii poeti ai nostri vor ajunge pe prima pagina la momentul despartirii de lume daca se vor urca in masini inaintea mortii si se vor arunca in prima prapastie iesita in cale.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de