"Modelul social romanesc" - un exemplu bananier

Recent, in cadrul intalnirilor consacrate creionarii strategiei de dezvoltare economico-sociala a Romaniei pana in anul 2025, presedintele Iliescu, initiatorul actiunii, a lansat conceptul de "model social romanesc".

Cui ar putea Romania sa-i ofere un model social? Eventual, doar celor care ar dori sa sara, intr-un deceniu si jumatate, adica intr-un rastimp istoriceste scurt, din Asia comunista in America Latina bananiera. Caci, din punct de vedere social, cam acest lucru a realizat Romania in perioada postdecembrista.

In timpul economiei comuniste de comanda - existenta intr-o varianta ortodoxa de tipul comunismului asiatic - Romania era o tara relativ egalitarista, cu aproape toti o apa si un pamant, din randurile carora se detasa, evitand a se afisa cumva, o patura probabil de vreo 10% din ansamblul populatiei, formata din nomenclaturisti, securisti si cei ce lucrau cu publicul si care trageau foloase de pe urma penuriilor de tot felul (alimentare, produse de folosinta indelungata, servicii administrative).

Apoi, in 15 ani, cu o viteza ametitoare, demna de o cauza mai buna, hoti de tot felul au dat iama in banul public si, la adapostul lipsei de legislatie, al disolutiei autoritatii si beneficiind de comportamentul complice tocmai al celor pusi sa aplice legea daca aceasta exista, au facut averi colosale de fapt pe seama a tot mai multor milioane de romani ramasi, de voie sau de nevoie, cu virtutea cinstei, complet nefolositoare in noile vremuri.

Milioane de romani cu totul buimaciti de batele pe care le primeau sistematic in cap din partea profitorilor tranzitiei, in timp ce acestia le goleau buzunarele! In scurt timp, Romania a pasit triumfal in lumea capitalismului salbatic, parfumat de catre cei ce au condus tara cu diferiti trandafiri, al caror iz urmarea sa ameteasca oamenii spre a nu vedea ce se intampla de fapt: inaintarea navei romanesti, cu toate panzele sus, spre tarmurile latinoamericane, unde o polarizare sociala grava este caracteristica, putini bogati confiscand aproape totul, in timp ce unei mase mari de saraci ii revine mereu si mereu mai putin.

Domnul Iliescu a fost un expert in gasirea de sloganuri sau chiar concepte care sa fie folosite pentru camuflarea acestei realitati, indeosebi agatand atributul "social" sau "sociala" diferitelor procese sau fenomene ce trebuie infrumusetate.

Reforma economica a devenit astfel conditionata de "suportabilitatea sociala".

S-a insistat obsesiv pe faptul ca masurile de restructurare au un "acompaniament social". Potrivit domnului Iliescu, in Romania nu se construieste o economie de piata, ci o "economie sociala de piata". "Modelul social romanesc" nu vine decat sa intregeasca panoplia.

Ce mai conteaza ca, in realitate, societatea romaneasca este una in care clasa mijlocie - osatura unei economii de piata si chezasia democratiei - ramane o poveste si mereu doar o aspiratie.