x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Modificarea privirii

0
Autor: Tudor Octavian 10 Noi 2011 - 21:00

Zilele trecute, m-am tinut in urma unui artist nonagenar, imediat ce acesta a iesit dintr-un magazin alimentar, pana ce a ajuns, mai mult tarandu-si pasii decat mergand, acasa.

Omul isi duce zilele prin­tre noi, in articole si carti scriem ca sun­tem contemporani, dar e vadit ca intreaga sa fiinta si toata opera sa apartin altui timp. Spiritual, e un ar­tist interbelic. Sunt destule sanse sa traiasca un secol, fiindca e verde la minte, iar inima ii e viteaza. Sfarsitul de partida insa e marcat de paradox. Chestiunea asezarii cre­­a­tiei sale in epoca se complica daca luam aminte la rascrucea is­torica in care ne gasim. Putem zice despre dansul ca e un artist din vea­cul trecut, dar nu gresim nici da­ca spunem ca e din celalalt mileniu. Eu insumi imi consider cu prudenta relatia cu mileniul trei. Uneori, cand trebuie sa insemnez o zi din 2011 pe un act, am senzatia unui contratimp. E ca si cum un dublu al constiintei mele s-ar raz­vra­ti si ar zice: 'Ce treaba ai tu cu mileniul al treilea?! Du-te inapoi in veacul tau, in mileniul tau!'.

E mai usor sa observi lucrarea vremii in existenta altora decat in a ta. Muzeul National de Arta are in expunere opere ale unor artisti atat de ignorati, timp de cinci de­ce­nii, incat multi dintre cei care se duc acum la muzeu, chiar si oa­meni cu o instruire si o cultura vi­zu­a­la sistematica, ii descopera cu uimire.

Ce s-a petrecut cu noi, vreme de jumatate de secol, ca am ajuns atat de orbi?

Ce a patit privirea unei natii de a ignorat, parca programatic, ge­ne­ratii intregi de valori?

Nonagenarul de care pomenesc in primele fraze a expus si ina­inte de razboi. Pictura sa e reali­za­ta cu privirea artistilor interbelici. Privirea sa s-a imbogatit: cre­a­tia e coerenta. Privirea noastra in­sa a fost pervertita vreme de ju­ma­ta­te de secol pana spre orbire. La multi dintre intelectualii de azi, modificarea privirii a venit cu acute infirmitati in gandire. Daca acceptam ca aceasta e adevarata oranduiala a valorilor in arta ro­ma­neasca, trebuie sa conchid ca in­tregul nostru sistem de valori e gre­sit. Ca am trait gresit. Ca pana si mo­mentele de mare satisfactie spi­rituala le-am cladit pe in­for­matii viciate, deturnate in nonsens. Cine e atat de tare, de intelept ca sa admita ca a iubit gresit? Ca a iubit intens, dar aiurea?

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de