x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Mona Lisa în România

0
Autor: Tudor Octavian 23 Iun 2010 - 00:00
Dacă prin nu ştiu care capriciu al evoluţiei România ar fi să primească în dar, de la francezi, Mona Lisa, faimosul tablou de la Luvru al lui Leonardo da Vinci, România n-ar putea suporta cadoul. Ţara noastră n-ar putea prelua funcţiile, cu acoperire planetară, ale unui astfel de dar. Putem spune chiar că n-ar putea suporta uriaşa complexitate a darului.

Sistemul nostru cultural, starea culturii noastre, starea instituţiilor noastre de cultură nu pot angaja o sarcină spirituală atât de copleşitoare, cum e condiţia de proprietar al Mona Lisei. Luvrul are anual multe milioane de vizitatori, iar dintre acestea jumătate defilează prin faţa celei mai mediatizate opere de artă din toate timpurile. Mediatizarea Monei Lisa nu e doar o problemă a muzeului, e a statului francez. Şi nu-i doar o chestiune a ţării, ci una a întregii omeniri. Cine se aşază de-a curmezişul procesului de mediatizare e terminat, nu mai recuperează din onoare niciodată.

Cultura cunoaşte astfel de acumulări stihinice. Unele cercetări muzeale apropo de Mona Lisa aduc a iconoclastie. Dar şi ele, oricâtă contestare ar promova şi oricâte dubii ar răscoli, tot la gloria tabloului contribuie. Mona Lisa e genul de avere naţională, a cărei administrare cere un buget enorm. E o investiţie majoră în organizarea stării de glorie, cu profituri ce se pot calcula parţial pe loc, dar şi cu multe câştiguri care numai în timp pot fi evidenţiate şi speculate.
Să ne imaginăm că o familie, care supravieţuieşte dintr-un salariu minim pe economie, primeşte cadou un transatlantic. Cam aşa ar fi şi un cadou Mona Lisa pentru noi. Bogăţia nu e un cumul în sine, care generează un infinit de satisfacţii. Bogăţia trebuie să ajungă în mâna celui care o poate controla. Altfel, e o pacoste.

Să presupunem că omenirea, sătulă de toate procesele de vinovăţie pe care i le intentează acum România, aruncă asupra noastră câteva mii de miliarde de euro, ca să ne vadă odată mulţumiţi. România ar muri imediat, strivită de implicaţiile incontrolabile ale unui potop de bani. Indiferent ce credem noi despre dreptate sau nedreptate, la nivel mare, Mona Lisa a ajuns unde trebuia. Mai mult, a creat necesarul în absolut al locului unde se găseşte acum. Dacă Luvrul e demolat, pe locul gol se va ridica un monument, prin faţa căruia vor defila iarăşi, într-un climat de evlavie, milioane de pământeni. Un monument tot atât de vizitat ca Turnul Eiffel, care va avea ca reper istoric o placă şi un text: Aici a fost expusă cândva Mona Lisa.

În România, toată lumea discută despre traiul prost şi despre cum trebuie el gestionat corect. Deşi, dacă vrem să trăim mai bine, ar trebui să dezbatem la fel de amănunţit şi de susţinut problemele pe care le naşte un trai bun. Putem noi să le ducem în spate? Avem oamenii care să conştientizeze aceste probleme şi să le administreze? Uite că avem râuri, avem un fluviu, avem şi o mare, dar dacă ne-am trezi îmbogăţiţi peste noapte cu un transatlantic, acesta ar rugini în port. Şi nici măcar într-un port de la noi, fiindcă nu avem capacitatea să posedăm un transatlantic.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de