x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Mondializare biometrică

0
Autor: Marian Nazat 29 Dec 2010 - 17:48
Mondializare biometrică Cristian Marcu/


144124-75.jpgLa un moment dat, sărmanul Johann Moritz, personajul tragic din roma­nul „Ora 25”, al lui Virgil Gheorghiu, de­vine fără voie obiect de studii ra­si­a­le. Căci trăsăturile sale antropome­tri­ce corespundeau cică modelului „Fa­mi­liei eroice” născocit „ştiinţific” de colonelul nazist Müller. Uimit de des­co­perirea neaşteptată, fritz-ul „a pri­vit capul lui Moritz şi din spate i-a pi­păit umărul, i-a pus mâna sub bărbie. I-a spus să deschidă gura şi s-a uitat la dinţii lui”, iar pe urmă l-a dezbrăcat complet, să-i cerceteze cu de-amă­nun­tul goliciunea exemplară.

Asta se întâmpla demult, într-o scrânteală is­torică, şi speram ca omenirea să în­ve­ţe ceva din trecutu-i dement. Din pă­cate, m-am înşelat, de vreme ce, mai an, stimabila Hillary Clinton le cerea subalternilor săi acreditaţi la Bucureşti să strângă informaţii despre „ac­tualii lideri şi cei în devenire”, în spe­cial „detaliile biometrice” ale acestora. Cel puţin aşa ne dezvăluie site-ul WikiLeaks, care zguduie de câteva săp­tămâni şandramaua planetară. Parcă îmi şi imaginez fişele cu datele bi­o­metrice ale oamenilor politici de la noi, cu vulnerabilităţile, averea şi starea lor de sănătate, trecând Ocea­nul.

Unde sunt analizate de batali­oa­ne conştiincioase de cercetători cu trese, obligaţi să găsească secretele bă­seştilor şi antoneştilor, maiorilor şi un­gurenilor de pe-acilea. Ei nu mai sunt căutaţi pe faţă, la dinţi şi în păr­ţile dosnice, asemenea bietului prizo­nier transilvănean, nimerit mereu în răs­păr cu timpurile. Acum, ajung ra­poar­tele „cârtiţelor” plantate pretu­tindeni de molohul american. E clar, vorba prozatorului Norman Manea, că trăim într-o „lume grăbită, uitucă, ne­vrotică, asaltată zilnic de o ava­lan­şă de murdării în care unii izbutesc să ţopăie, în frenezia burlescului”.

Şi, pro­babil, pe malurile Potomacului s-a ţopăit destul pe soarta celorlalţi, nu şi azi, când zănaticul hacker australian a spart „cutia Pandorei” de la Casa Albă de se clatină omenirea. Aşadar, să mai ţopăie şi alţii pe spi­narea părinţilor libertăţii. Adevărul e că „Jandarmul” de la Washington şi-a pierdut măsura, setea de putere l-a ameţit într-atât, încât şi-a risipit uri­a­şul capital de simpatie. A crezut că poa­te controla întregul mapamond, că nimeni şi nimic nu-i stau în cale ca să pornească războaie, pretextând mincinos că se fabrică arme chi­mice. De asemenea, s-a grăbit cu cinism să ucidă victimele colaterale ale unor conflicte eminamente economice şi geostrategice, inventând concepte aiu­ritoare tocmai ca să-şi scuze fă­ră­de­legile. S-a instalat prin forţa ar­ma­tă în ţări considerate doar de ei te­ro­riste, dar doldora de petrodolari şi numa, bune de amplasat baze mili­tare.

În altele n-a fost nevoie de astfel de argumente, fiindcă guvernele băş­ti­naşe s-au supus fără crâcnire, cu o voluptate a servilismului gre­ţoa­să şi ticăloasă. Colonii în care am­ba­sa­dorii yankei se comportă aidoma şe­filor de plantaţie. Ca şi aici, în „săl­ba­tica Românie”, căzută la picioarele unui fitecine ca Gitenstein, stăpânul, de­o­camdată, al destinului nostru castrat biometric. Oficialul acesta de pripas îşi dă cu părerea şi în problemele economice, şi-n cele politice sau ju­ri­dice, ce mai, e instanţa supremă a „ru­mânilor”! Într-adevăr, ca să-l citez iarăşi pe Norman Manea, schimbarea cea mai descurajantă a prezentului o re­prezintă „mediocritatea – tot mai ine­vitabilă (...) – a politicienilor, prag­ma­tismul lor inept şi teatral, populismul lor de doi bani, biata lor vanita­te şi siguranţa de sine, ca şi, pe de altă par­te, masele de gură-cască, vitali­za­te şi ele de vulgaritatea înscenărilor de larg consum”.

Un pragmatism agre­siv şi amoral, deşi ni se vântură în­truna gargara „corectitudinii po­li­tice”, ca o acadea în stare să le ia min­ţile „papuaşilor” din zonele subjuga­te, îndeosebi, financiar. Să-i manipu­le­ze vulgar cu fel de fel de spaime şi frici. Zi de zi ni se toarnă în urechi, lent, dar sigur, cucuta globalizării, a uni­formizării cu orice preţ. Iar otrava ne atinge sistemul nervos şi-l para­li­zează în final. Semănăm, la capătul umi­linţelor şi neputinţelor, cu nişte gâze agonizând cu capul ţintuit în acul mondializării şi de aceea ne zba­t­em în van. Ne agităm degeaba în de­­zor­dine şi disperare. Şi-n agitaţia asta caraghioasă şi umilitoare, ofiţerii ame­­ricani, deghizaţi în demnitari, ne pi­­pă­ie ţeasta, grumazul, ţurloaiele şi scriu întruna note pentru alde Oba­ma...

Ca-ntotdeauna, capul plecat sa­bia nu-l taie, aşa încât cine să-i ceară de­misia, cine să ceară socoteală angajaţilor acoperiţi ai „Marelui Licu­rici” pentru traficarea datelor cu prici­na? Ministrul de Externe, Teodor Ba­conschi, se luptă încă din greu să re­ziste şuvoiului de seducţie stârnit de monumentala Elena şi d-aia tace filozofic. Cât îl priveşte pe preşedinte, aces­ta e preocupat să dezlege miste­rul neliniştitor al sloganului udrist „EU iubesc B” şi se codeşte să ia atitu­di­ne. Ceilalţi au datele biometrice de­ja în arhiva blagoslovită clinto­nian şi se prefac că totul e o bagatelă. Zâm­besc diplomatic şi-şi lasă pantalonii jos să li se ia măsura lipsei de curaj. Ori­cum, le-au ieşit prost măsurătorile la organele bărbăţiei de stat. Aşa că n-au cu ce să se împotrivească actualilor invadatori...

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de