x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Morala lui Piţi

0
Autor: Razvan Barbulescu 08 Sep 2008 - 00:00

CHESTIUNEA ZILEI
Asta-i situaţia, viaţa merge înainte. Piţi nu bănuia că vorbele sale după bătaia încasată de la  lituanieni exprimă mai mult decît concluzia unei cafteli de pomină. Problema lui Piţi era dacă scorul poate fi definit ca ruşinos sau nu. Categoric nu, a zis Piţi, de ce să fie ruşinos?



CHESTIUNEA ZILEI
Asta-i situaţia, viaţa merge înainte. Piţi nu bănuia că vorbele sale după bătaia încasată de la  lituanieni exprimă mai mult decît concluzia unei cafteli de pomină. Problema lui Piţi era dacă scorul poate fi definit ca ruşinos sau nu. Categoric nu, a zis Piţi, de ce să fie ruşinos?

Chiar ăsta e adevărul. De ce să fie ruşinos, de vreme ce timpul curge oricum, iar viaţa merge înainte. A măsurat cineva în România cît de dezastruoase sînt urmările unui eşec? Aiurea. Ştiţi de ce? N-a apucat. Viaţa ne-a oferit mereu şansa nesperată de a merge înainte. Fără să ştie de Piţi, Contra şi Lupescu au apelat şi ei la cuvintele magice "viaţa merge înainte". Filozofia fotbaliştilor e un mod de viaţă. Oricîte tîmpenii ai face, oricîte măciuci ai încasa, trebuie să fii cretin să pui la suflet. Să-ţi tai venele? Pentru ce, dacă viaţa îţi aduce şansa să te bată şi naţionala Insulelor Feroe? Dacă ne-am sinucide acum, n-am pierde scatoalcele ospătarilor de la Feroe?

Aţi văzut prăbuşirea spectaculoasă a unei clădiri la Galaţi, pe care probabil o va prelua şi Discovery. Structura de beton a unui mall sau ce o fi fost a căzut întreagă într-o prăpastie la care tocmai lucrau muncitorii care construiau clădirea. E drept, a căzut întreagă, semn că betonul a fost de bună calitate, iar structuriştii şi-au făcut datoria. Tocmai aici descoperi valoarea trudei săpătorilor. Au demonstrat că betoniştii au muncit bine. În ţara lui Manole, constructorii au descoperit că, dacă sapi la rădăcina unei case, casa cade. Experienţa de la Galaţi confirmă şi valoarea teoriei săpatului în viaţa socială. Dacă-l sapi pe altul, ăla cade. Morala e ca la fotbal.

A expus-o un specialist de la autoritatea în construcţii: "Chestia autodemolării e logică, se-ntîmplă, nu-i nici o scofală, oamenii n-au consolidat terenul". Adică n-au făcut ceea ce scrie în manualele oricărui constructor din lume. O învaţă şi copiii cînd le aduci cuburi. Asta-i situaţia, viaţa merge înainte. Inginerul Cristian Adomniţei, activul ministru al Educaţiei, a participat la momentul intrării triumfale în Iaşi a 34 de microbuze destinate transportului şcolar judeţean. E o realizare. Ca performanţă ministerială, respectînd proporţiile, e un fapt la fel de înălţător ca inaugurarea de către fostul ministru Chiuariu a piscinei de la şcoala din Suceava, cuibuşor de nebunii al primilor săi ani de şcoală. Chestiunea e că la începerea anului 40% din şcolile României n-au autorizaţie de funcţionare. În timp ce microbuzele lui Adomniţei stăteau aliniate ca nişte cai la paradă, mai încolo, la Parpaniţa, sat vasluian cu palide ecouri electorale, şcoala e neterminată şi lucrările s-au oprit din pricina cunoscută, lipsa banilor. Microbuzele sînt un lucru bun. Numai că, de exemplu, în cazul pomenit ar fi inutile, fiindcă n-ai unde să duci copiii. Şi în Vaslui, Bistriţa-Năsăud şi peste tot în ţară, unde şcolile nu sînt gata. Dar, vorba naţionalei: asta-i situaţia, viaţa merge înainte.

Jurnalul Naţional a scris despre un studiu elocvent: românul e printre cei mai harnici locuitori ai Uniunii Europene. El şi bulgarul. Munca pe capul de român e ca altădată betonul pe acelaşi cap. Munceşte de căpiază. La propriu. Fiindcă, spun autorii, eficienţa e invers proporţională. Ca în meciul cu Lituania. Numai Bănel Nicoliţă n-a alergat, fiindcă n-a jucat. Poţi să zici că băieţii lui Piţi n-au muncit? Pe măsură ce munceam mai mult, ăia ne mai dădeau un gol. Americanii au descoperit că muncitul în prostie lucrează împotriva productivităţii. Şi a vieţii de familie. De aici, divorţurile. De orele muncite suplimentar profită pînă la urmă avocaţii. Francezii muncesc mai puţin, mai relaxat decît nemţii şi englezii, dar produc mai mult şi mai ieftin.

Nu înseamnă că noi sîntem lîngă nemţi şi englezi cînd muncim pe deşelate. Rămînem lîngă bulgari, deoarece cîştigăm la fel. Foarte prost. Şi ce dacă. Asta-i situaţia. Viaţa merge înainte.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   viata,   merge,   înainte,   piţi

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de