x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Mort de prima pagină

0
Autor: Tudor Octavian 03 Feb 2011 - 18:54

Nu felul în care ai trăit, ci felul în care ai sfârşit te face un mort demn de prima pagină a ziarelor şi de prima ştire tv a zilei * Unui prost, alt prost niţel mai deştept decât el îi pare geniu * De ce te-aş urî, îi spune un bărbat iubitei care tocmai l-a părăsit. Ura e şi ea o ches­ti­une de merit * Dictaturile au şi înfăţişări care scapă ana­liş­ti­lor, dar care sunt în esenţă la fel de semnificative ca abuzurile inventariate de istorie. Ceauşescu nu bea cafea. Întrucât Ceauşescu nu bea cafea, el hotăra ca toată Ro­mâ­nia să nu bea cafea. Nu moare ni­meni dacă i se interzice să bea cafea, dar resimte interdicţia ca pe o răzbunare. Ceauşescu, în enorma îngustime a minţii sale, ştia că din rândul consumatorilor de cafea, nu de ţuică, se înregistrau rezistenţii. A oprit importul de cafea nu din raţiuni economice, ci din ura tâmpului pe cei în veci neştiuţi şi mulţi din tranşeele cafelei de dimineaţă. * Nimeni nu reclamă discriminarea sexuală la dulciuri. De ce prăjiturile, ciocolatele şi biscuiţii trebuie să poarte doar nume de femei? De ce să nu avem şi prăjituri Vasile cu frişcă, biscuiţi Costică şi ciocolată Gogu cu vanilie? *

În drum spre facultate, unul din profesorii septuagenari de la filologie îmi spune cu un surâs resemnt: Mă duc să le vorbesc despre primii noştri cronicari iar în ei, în studenţii mei fierb hormonii. Ai dracului hormoni, cum mai fierb, mai zice cu nostalgie domnul profesor * Actorul nu e musai să fie mare. E suficient să fie mediocru, dar să joace până către nouăzeci de ani. Longevitatea vine cu un spor de simpatie, pe care doar talentul nu-l garantează * Vorbim de baroni, dar nu şi de lachei. O lume de lorzi, baroni, prinţi şi seniori nu e de conceput fără slugi. Adevărul este că avem un excedent de lachei şi un minus cronicizat de baroni * Un patron, ai cărei angajaţi obişnuiesc să se adune la o ţigară în capătul unui coridor în semiîntuneric, a montat pe perete un panou pe care stă scris cu litere de un cot: Loc de văitat * Mulţi din tinerii care vor să fie artişti, în nu importă care artă, îşi încep cariera direct cu ratarea *

Nu există cei mai buni. Cei care rezistă trec drept cei mai buni * După o audiţie cu poemul simfonic Apele Vltavei o doamnă îşi dă ochii peste cap şi declară că muzica o face să coboare în timp cu un secol şi să aibă ascultând-o fiori romantici, exact ca auditorii din epoca în care a fost  compusă. Mie, spune un tânăr, nu-mi evocă nimic romantic. Îmi evocă ceva cu hidrocentrale * Nu mi-a rămas iubire pentru ţară, spune un român care munceşte de zece ani în Spania. Şi fiindcă mărturisirea i se pare cinică, se corectează: Poate pentru că am iubit prea mult femeile.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de