x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Moşul cel Bun a repornit o inimă

0
Autor: Florin Condurateanu 28 Dec 2009 - 00:00
Era Ajunul Crăciunului şi parcă Marele Regizor deschisese un alt sertar decât cel cu fulgi de nea, aşa încât Creatorul aşternuse peste Bucureşti ceaţă, şi nu ninsoare. De fapt, aşa cum spunea un original şi superb profesor de medicină Arcadie Berceck, ridica fruntea primăvara. Senzaţionalul intelectual Arcadie Percek dădea o masă la 23 decembrie, sărbătorind ivirea primăverii, fiindcă începuse să crească ziua după solstiţiul de iarnă, cu un minut. În seara de ajun de Crăciun părea că toate apartamentele au girofar. Pe ferestrele blocurilor clipea salba de luminiţe a brazilor de Crăciun. Apartamente cu girofar! Şi zvon de "florile-s dalbe". La Spitalul Fundeni, pe etajul de foc al Secţiei de Terapie Intensivă, toate luminile erau aprinse. Se purta o teribilă bătălie. Salvarea vieţii unuia dintre marii întemeietori ai medicinei româneşti, profesorul George Litarczek. Marele profesor înfiinţase renumita Şcoală de Anestezie-Terapie Intensivă din România. Ţara este plină de medici şcoliţi de profesorul Litarczek, iar în străinătate peste 100 de medici crescuţi la Fundeni de Litarczek conduceau departamentele de Terapie Intensivă din marile spitale ale Occidentului, ale Americii, ale Australiei. Cu trei zile înainte de Crăciun, profesorul Litarczek fusese operat cu mare zor de cancer la intestine. Bărbat puternic şi în plină activitate chiar la 75 de ani, profesorul trecuse cu bine dificila operaţie. Numai că în seara de Crăciun, pe neaşteptate, ca o dezlănţuire a viscolului, a pornit o gravă hemoragie internă. Geo Litarczek a intrat în stop cardiorespirator. Acum, după câţiva ani, profesorul Litarczek îmi povesteşte teribila întâmplare care l-a uimit şi i-a schimbat macazul gândurilor. Foştii săi studenţi, acum profesori de terapie intensivă, de chirurgie, de medicină internă, se luptau cu disperare să-l reîntoarcă la viaţă. "Am simţit deodată cum sufletul meu părăseşte corpul şi se înalţă undeva într-un colţ al tavanului de la terapie intensivă. Sufletul meu privea cum foştii mei studenţi se chinuiau cu trupul meu să-l reanime. Sufletul privea din înaltul camerei şi simţeam cum strigă: «Băieţi, faceţi-mi injecţie în inimă, introduceţi medicamentele de şoc, treceţi la masaj cardiac!». Dar profesorii, foşti studenţi de-ai mei, chiar asta făceau. Şi atunci, într-un ajun de Crăciun, ei au câştigat bătălia. M-au reanimat. Am simţit cum încet-încet sufletul meu coboară din tavan şi reintră în corp. Am retrăit chiar eu extraordinara taină a sufletului în clipa decisivă, taină în care nu prea credeam."

Zeci de ani, profesorul George Litarczek smulsese de dincolo de hotarele morţii mii de bolnavi. Îi reîntorsese la viaţă cu ajutorul medicinei clasice, cu inimă artificială, cu plămân artificial, cu rinichi artificial, cu aparate sofisticate şi cu medicamente rapide ca pentru frontul deschis cu moartea. Când unii pacienţi povesteau de senzaţia sufletului plutind prin sala spitalului, profesorul Litarczek zâmbea cu neîncredere. Şi iată că acum decolarea sufletului, conştienţa lui când trupul era inert şi inima oprită şi apoi aterizarea sufletului lin şi drept precum un avion cu geometrie variabilă i se întâmplaseră chiar lui. Într-o seară de Crăciun, fără fulgi, ninsă doar de colinde, Moşul cel Bun a scos din sacu-i fermecat o viaţă şi o inimă redescoperindu-şi tic-tac-ul. A fost darul pentru profesul Litarczek pe al cărui ecuson stătea scris: "salvator de vieţi".

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de