x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Moţiunea PD, un moment penibil

0
Autor: Ion Cristoiu 13 Iun 2007 - 00:00

După cum era de prevăzut, Moţiunea a picat. A rămas in schimb izul de farsă de iarmaroc

Luni, 11 iunie 2007, la implinirea a 59 de ani de la Naţionalizarea mijloacelor de producţie, s-a petrecut in Parlament unul dintre cele mai penibile momente din istoria postdecembristă a Romăniei, istorie nu lipsită, intre noi fie vorba, de momente penibile: dezbaterea şi votarea Moţiunii de cenzură a Partidului Democrat. După cum era de prevăzut, Moţiunea a picat. A rămas in schimb izul de farsă de iarmaroc. Asemenea mirosului care rămăne şi umple nările după trecerea vidanjorilor.

Nota de penibil a fost dată, evident, de insăşi Moţiunea depusă de partidul lui Emil Boc, personaj marionetă al lui Traian Băsescu, jucănd in PD rolul ingrat al celui care ţine patul cald. A fost mai intăi comedia caragialeană a semnăturilor. Cele două roţi la brişca lui Traian Băsescu - PD şi PLD - nu intrunesc, prin ponderea in Parlament, numărul cerut de o Moţiune de cenzură. Traian Băsescu e liderul afişat al celor două partide. Domniei sale nu-i scapă nici o ocazie de a denunţa mişmaşurile clasei politice romăneşti, imbătrănite in rele negustorii.

Cum se numeşte insă felul in care PD şi PLD au străns semnăturile?
1) Hoţie, pentru că s-a comis, in cazul lui Gheorghe Flutur, infracţiunea de fals şi uz de fals.
2) Negustorie politicianistă dămboviţeană. Liderii PD au umblat cu căciula in mănă pe la alţi parlamentari, implorăndu-i, şantajăndu-i, giugiulindu-i, cumpărăndu-i pur şi simplu.
Au ajuns cu negustoria pănă şi la Nati Meir.

Vine apoi Moţiunea propriu-zisă. Sub un titlu stăngaci propagandistic, dănd curs infantilismului politic al PD (a se vedea repetarea la Referendum a chestiei cu ţepele din 2004), Emil Boc şi ai lui au inghesuit o sumă de propoziţii fără acoperire. Guvernul PNL-UDMR funcţionează doar de două luni. Pănă atunci, timp de doi ani şi ceva, la putere s-a lăfăit guvernul PNL-PD. E imposibil chiar şi pentru o minte vraişte de politician să conceapă o Moţiune de cenzură impotriva unui Guvern ce are doar două luni. In realitate, nu putem vorbi de o guvernare doar PNL-UDMR, ci de una in care s-a aflat bine mersi şi Partidul Democrat. Astfel că Partidul Democrat a inscris o premieră in istoria pluripartitismului din Romănia: un partid care depune Moţiune de cenzură impotriva propriului guvern!

Gureşul Emil Boc n-a ostenit a spune, pe toate canalele şi pe toate maidanele de adunări electorale, că Moţiunea de cenzură a fost iniţiată şi depusă, pentru că la Referendumul din 19 mai 2007, 75% din poporul romăn a votat impotriva demiterii lui Traian Băsescu. In aceste condiţii - continuă să-şi depene Emil Boc raţionamentul - Guvernul Tăriceanu trebuie să plece, deoarece 75% din popor a votat impotriva lui.

Partidul Democrat e bucăţică ruptă din FSN-ul primilor ani de după decembrie, alcătuirea care denunţa partidele istorice - PNL şi PNŢCD - drept instrumente ale imperialismului anglo-american. Ce naşte din pisică şoareci mănăncă! Invăţătura işi găseşte din plin confirmarea in comportamentul politic al PD. Ca şi FSN-ul de odinioară, PD are o uriaşă disponibilitate la a minţi fără să clipească. Pentru că e o escamotare a adevărului să susţii că Traian Băsescu a primit voturile a 75% dintre romăni.
Traian Băsescu a fost votat de 75% dintre cei care s-au prezentat la vot dintre cei inscrişi pe liste.
Asta inseamnă, prin raportare la prezenţa mediocră, doar 30% dintre alegători care nu se confundă cu toţi romănii.

E, de asemenea, o escamotare a adevărului să susţii că votul de la Referendum a fost impotriva Guvernului Tăriceanu.
Votul de la Referendum s-a referit strict la demiterea lui Traian Băsescu.
Urmare a acestui vot, trimisul lui Dumnezeu pe pămăntul lui Gigi Becali a revenit la Cotroceni după suspendarea de către Parlament.

Nici o altă concluzie nu poate fi trasă de rezultatele Referendumului. Nici in ce priveşte sporirea sau micşorarea prerogativelor constituţionale ale preşedintelui. Nici in ce priveşte majoritatea parlamentară, starea partidelor, situaţia Guvernului Tăriceanu.
Sfidănd această realitate şi profitănd de noutatea reprezentată de Referendum, Partidul Democrat şi anexa sa, Partidul Liberal Democrat, au adus drept argument principal al Moţiunii de cenzură faptul că premierul ar fi primit, prin rezultatul Referendumului, un vot de neincredere din partea Poporului.
Asta a intărit nota de penibil a unui moment creat de PD şi PLD numai şi numai pentru a face pe plac lui Traian Băsescu.

Citeşte mai multe despre:   basescu,   traian,   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de