x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Mult mai putin

0
Autor: Tudor Octavian 01 Sep 2005 - 00:00
CUM ISI PLANGE o fiica iubitoare tatal: Saracutul de el, in ultimii ani a fost atat de bolnav, incat nu putea sa mai bea chiar deloc. Nici macar vin.

SCULPTORUL M. Cat timp a deschis expozitii si s-a produs cu lucrari mici, ca toti confratii, a fost laudat de toata lumea. Cand a obtinut, in sfarsit, comanda unui monument in centrul urbei, inalt cat un bloc cu patru etaje, a fost injurat de toata lumea. Cu acest prilej, s-a bagat de seama ca tot ce semnase pana atunci n-avea nici un fel de valoare. Ideea e ca nu trebuie sa-i dai lumii prilejul sa vina cu pareri de la toti. Necazul nu-i ca oamenii au pareri, ci ca in multe situatii care nu-i privesc se simt obligati sa le aiba si fac presiuni sa se tina cont de ele pana si cei care altfel tac ca pestii in apa. La tot ce-i mult, mare, iesit din scara, multimile nu realizeaza niciodata relatia cu calitatea. Multimile vad si discuta doar multul.

IN COPILARIE, am citit o poezie despre moartea unui leu si am plans. Mai apoi am vazut tablouri si sculpturi cu lei raniti sau in agonie si s-a instalat in mine convingerea ca moartea unui leu e drama, a unui elefant e tragedie, dar ca moartea unui tantar nu inseamna nimic. Ar insemna ceva, numai daca tantarii ar fi la fel de mari ca leii. Cat despre elefanti, disparitia lor n-ar preocupa pe nimeni dac-ar fi mici ca gandacii. Cand e marita si filmata in legea ei, in National Geographic, radasca are o monumentalitate comparabila cu a mamutului. Prin permanenta raportare la om, natura e deturnata de la intelesul ei firesc.

E ATAT DE PLICTISITOR modul in care sotul castiga cei treizeci de mii de euro necesari casei in fiece luna! Daca sotia nu s-ar pricepe sa-i cheltuiasca interesant, inteligent, cu farmec, cu gratie, daca n-ar avea talentul de a da un sens risipei, banii s-ar prapadi la fel de banal ca atunci cand se fac.

CARTILE SUNT O BUCURIE, cand ti se daruiesc cu bucata. O doamna a vrut sa-mi lase mostenire biblioteca sotului decedat. Ar fi fost s-o vand si sa pastrez doar cateva volume. Un lucru care m-ar fi urmarit toata viata. I-am spus doamnei ca imi doresc numai volumele care efectiv imi erau de folos. Femeia s-a suparat si nu mi-a mai vorbit niciodata. Mi-ar placea sa citesc si sa comentez o carte despre teoria si practica, despre psihologia cadoului.

O PICTORITA BATE GALERIILE si consignatiile cu tablourile ei, dar e refuzata politicos. Negustorii insa sunt gata sa-i cumpere lucrarile tatalui, decedat in urma cu douazeci de ani. "Stiti - se scuza ei - , mortii se vand mai bine."

GLUMELE SI ANECDOTELE publicate in revistele de dinainte de razboi au rareori umor. Razbesc in timp numai cele care au o mecanica interioara foarte rafinata. Se schimba doar invelisul, se produce adaptarea la vremuri.
Dintr-un Almanah Universul mi-a ramas in minte o gluma care priveste chiar tehnica glumei. Am retinut-o, cred, fiindca ma tine atent la constructie, la regia poantei. Iat-o: Un domn il injura de mama focului pe prietenul sau. Acesta intreaba: E serios sau glumesti? E serios, zice amicul. Atunci e bine, face injuratul, ca nu-mi plac glumele proaste.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de