Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mizerabile vremuri trăim. Dintr-o credulitate de tip electoral pe care o avem şi noi, jurnaliştii, din cănd in cănd, speram că puterea portocalie va fi altceva. Ne imaginam că vine vremea justiţiei curate, neimplicate politic, a valorilor europene, a prosperităţii şi realizării marilor obiective economice şi politice, pentru a scoate ţara din sărăcie şi debandadă socială.
Au trecut trei ani de la schimbarea celui de-al doilea regim Iliescu. Timp suficient pentru a da un verdict despre actualul regim. Cred că ceea ce domină este negrul de fum ce iese la suprafaţă din tabloul mănjit cu portocaliu, pentru a fi mai uşor de văndut.
Nu credeam că in Romănia europeană şi euroatlantică din 2007 se mai poate instaura un stat de tip poliţienesc. Actuala administraţie face insă tot posibilul să ne demonstreze că se poate.
Infricoşător este faptul că cea mai mare parte a societăţii civile şi intelectuali cu notorietate achiesează la metode autoritare de manifestare politică. Incălcarea drepturilor omului, puterile nelimitate şi incontrolabile ale procurorilor, faptul că ţărăniştii şi liberalii au devenit din nou duşmani publici mă duce cu găndul decăt la un singur lucru. Trăim un regres politic şi democratic fără precedent, unul care ar trebui să pună pe gănduri serios autorităţile europene. Cănd am inchis in grabă capitolul 24 - Justiţie şi Afaceri Interne, ştiam că a fost mai degrabă un gest politic. Ne era clar tuturor că mai sunt foarte multe de făcut in justiţia romănească.
Dar in mod cu totul deviant, acest regim venit la putere in iarna lui 2004 a stimulat creşterea puterii procurorilor in dauna celei a judecătorilor. A dat zeci şi sute de milioane de euro pentru umflarea dihaniei numită DNA, cănd prioritatea zero era mărirea numărului de judecători, finalizarea informatizării instanţelor, uşurarea accesului cetăţeanului simplu spre actul de justiţie. Aproape nimic din toate astea nu au fost realizate. Judecătorii sunt sufocaţii de mii de dosare, majoritatea mai slab plătiţi şi trataţi decăt procurorii, iar oamenii aşteaptă cu anii o soluţie din instanţă.
Văd şi o percepţie populară de-a dreptul revoltătoare. Nu sunt puţini cei care au inceput să vorbească şoptit, să se teamă de a critica in public sau la birou o persoană din conducerea statului. Poate că exagerează, dar percepţia lor trebuie luată in considerare. Sunt mulţi cei care ştiu că se fac interceptări cu duiumul. Vedem aproape săptămănal căte un caz la DNA. Pe măsură ce aflăm mai multe despre anchetă, descoperim că interceptarea convorbirilor a devenit o practică ilegală curentă. Chiar fără inceperea urmăririi penale, aşa cum cere legea, procurorii intră cu cizmele, lăsate in rastel de colegii din anii â50, in viaţa privată a unor persoane. Filaj, interceptări, descinderi in forţă, confiscări de bunuri, audieri fără avocat, ameninţări in anchetă, privarea de somn şi tratament medical. Toate fac parte din arsenalul procurorilor Romăniei europene. Apoi cănd instanţa respinge cererile de arestare, nimic nu se intămplă. Totul se şterge cu buretele. Atotputernicul procuror, cel care a călcat in picioare procedura, legislaţia şi drepturile omului, se duce liniştit la birou şi aprobă interceptarea şi supravegherea unui alt om. Cu nonşalanţa şi dezinvoltura slugii care ştie că nu i se poate intămpla nimic. Pentru că este protejat de la cel mai inalt nivel.
Noua poliţie politică, manifestările autoritare brutale, tratarea legii cu aroganţă şi dispreţ se răsfrăng direct asupra percepţiei populare.
Să nu se mire nici serviciile de informaţii, nici procurorii că mesajele zilnice care vin spre mass media arată revolta şi indignarea oamenilor simpli. Cei care văd cum se incalcă legea de cei puşi să o aplice. "Sunt toţi nişte mafioţi." Asta pare să fie cea mai des intălnită replică a cetăţeanului de pe stradă cănd vorbeşte despre cei aflaţi la putere. Iar instrumentele puterii absolute, cum sunt procurorii, ar trebui să facă distincţia dintre abuz continuu şi respectarea drepturilor omului. Toţi oamenii sunt nevinovaţi pănă cănd instanţa nu dovedeşte contrariul. Asta o spunem de ani de zile. Dar faptele ne demonstrează contrariul.
Arestarea cu orice preţ, o măsură introdusă in sistemul de drept romănesc de sovietici, e şi azi instrumentul cel mai utilizat. In mod normal, toţi cei anchetaţi, cu excepţia tălharilor, criminalilor şi teroriştilor, ar trebui trimişi in instanţă in libertate şi condamnaţi, dacă au săvărşit vreo faptă penală. Â
E trist, e revoltător, e periculos pentru democraţie că in Romănia regulile elementare nu funcţionează. Asta ar trebui să o ştie şi Comisia Europeană. Zbaterile noastre de a indrepta ceva par sortite eşecului. Sindromul avertismentului de la Inalta Poartă e singurul ce pare să funcţioneze pentru procurorii de la marginea imperiului.  Â
