Multe şi grele scadenţe se strîng în 2009

În plan bugetar, în 2009 vine marea scadenţă a aiuritoarelor promisiuni – în mod imprudent chiar legiferate – de creştere a punctului de pensie la 45% din salariul mediu brut

În plan bugetar, în 2009 vine marea scadenţă a aiuritoarelor promisiuni – în mod imprudent chiar legiferate – de creştere a punctului de pensie la 45% din salariul mediu brut. Creştere absolut imposibil de finanţat din bugetul de pensii, chiar şi din punct de vedere strict matematic. Dacă numărul de pensionari este, una peste alta, cam acelaşi cu numărul de salariaţi contribuenţi la sistemul de asigurări de pensii, atunci înseamnă că atît cît se ia procentual de la un salariu în medie drept contribuţie pentru pensii atît se poate şi da ca pensie în medie! Or, contribuţia în 2009 va fi de 27% din salariul mediu but, neputîndu-se deci acoperi un punct de pensie de 45%! Restul sînt poveşti. Inclusiv resursele suplimentare care ar urma să fie procurate din creşterea economică! Să fie clar, tot o chestiune de matematică este: creşterea economică poate finanţa creşterea pensiilor, dar nu creşterea punctului de pensie, care este un raport şi care nu poate fi schimbat decît luînd bani din altă parte decît de la bugetul de pensii!

Noul Guvern care va rezulta din alegerile parlamentare şi care îşi va intra în pîine practic de la începutul lui 2009 va fi în situaţia fie de a anula aplicarea incalificabilei  legi cu pricina, fie de a forţa finanţele ţării, compromiţînd pur şi simplu bugetul de stat pentru a suplimenta bugetul de pensii. Faţă de parametrii bugetari actuali, 2009 va aduce, în ambele situaţii, corecţii care vor marca începerea plăţilor în contul notei acumulare de ani de zile prin consum peste plapuma proprie. În mod evident însă, dacă bugetul de stat va fi cel amputat, nota de plată va începe să fie achitată mult mai precipitat şi cu efecte mai grave pentru segmente largi de populaţie.

Probleme severe vor ajunge să se manifeste în 2009 în sistemul de creditare.

Este absolut imposibil ca pînă în 2009 să nu intervină o defecţiune majoră în rambursările unor împrumuturi luate de populaţie, precum şi de firme, în condiţiile creşterii vertiginoase a restanţelor în primul caz şi a unor vulnerabilităţi financiare şi valutare substanţiale în cel de-al doilea caz. Riscurile, în ambele cazuri, cresc în situaţia unor oscilaţii şi căderi pe deplin probabile ale cursului leului. Băncile din România vor avea inevitabile probleme din toate acestea, mai ales în condiţiile eventualelor, dar atît de posibilelor restrîngeri ale finanţării lor externe din partea băncilor-mamă.

Dacă n-o va face din 2008, deficitul extern va exploda oricum în 2009. Pentru că, în ritmul actual al creşterii deficitului, acesta va reclama anual finanţări suplimentare prin împrumuturi externe de cel puţin 10 miliarde euro, ceea ce va duce îndatorarea externă a ţării la 80-85 de miliarde de euro, adică vreo 2/3 echivalent PIB. Creşterea datoriei externe în ritmuri de trei ori mai mari decît creşterea PIB a început deja în 2007 şi va continua atît în 2008, cît şi în 2009. Probabilitatea unui incendiu în plăţile externe este mare pentru 2009, chiar şi numai ţinînd cont de acest simplu fapt! În plus, trebuie ţinut cont că în 2009, la o asemenea creştere a datoriei, serviciul acesteia (adică plăţile anuale reprezentînd rate şi dobînzi în contul datoriei) va egala intrările de împrumuturi noi sub forma necesarului de finanţare suplimentară, avînd în vedere că deja în 2007 acest serviciu a reprezentat vreo 3/4 din finanţarea suplimentară. Din momentul acela, România va trebui să se îndatoreze doar pentru a plăti datorii vechi, alegîndu-se mai cu nimic din continuarea îndatorării. Incendiul este aproape sigur, indiferent de faptul că îndatorarea, în covîrşitoarea ei majoritate, este privată şi nu publică, mai ales ţinînd cont că în anii ce vin va fi o perioadă de creştere, şi nu de scădere a costului finanţării pe plan internaţional.

Coarda s-a întins prea mult, astfel că plata nu mai poate întîrzia nici ea mult. În anul 2009, nota de plată a consumului fără acoperire va veni pe masă şi va trebui să înceapă plăţile!