Multi bani, putina campanie

Se da urmatoarea problema: sa se promoveze un produs fara spoturi tv, fara radio si fara (prea multe) advertoriale. El trebuie impus pe piata repede - maximum o luna si jumatate, in fata unuia concurent care are un buget similar. Mai rau, nu e un produs nou, ci unul pe care oamenii il cunosc si care trebuie repozitionat (sau reumflat) cu maxima viteza.

Cel mai grav, insa, e ca publicitarul nu va putea sa raporteze un semisucces ("vanzarile au crescut cu 25%, ceea ce permite recuperarea bugetului de marketing alocat..."). Nu, aici e vorba de a vinde un singur produs - sau nu. Si nu exista un singur cumparator, ci 18 milioane. Ati ghicit, e vorba de alegeri. In care s-au implicat, mai vizibil sau nu, megaechipe de publicitari. Toti, mai mult sau mai putin depenenti de spotul tv si de cele 30 de secunde miraculoase ale lui. Interzis in politica, de teama, probabil, ca banii ar putea decide cumva rezultatul alegerilor (ca si cum n-o fac deja...).

Oricum, ca si tehnici de marketing s-au distins cateva care, cred eu, isi pot continua cu succes cariera in domeniul comercial. Sambata seara, in jur de ora 9, am primit o mostra: un mesaj SMS in versuri, care ma indemna sa nu-l votez pe un anumit candidat (trimitatorul chiar imi spunea ca el pleaca in Congo in caz contrar) si sa trimit mai departe mesajul. Pana pe la miezul noptii am primit cateva mesaje identice, in anumite cazuri de la oameni necunoscuti - semn ca sistemul de diseminare fusese un succes.

Nu e singura tehnica (relativ) noua din campanie: fluturasii cu atacurile impotriva altui candidat nu mai fusesera parca folositi din 1990. I-am vazut intr-o noua prezentare grafica, puternica si convingatoare (atentie, nu vorbesc de continut, care e abject, dar asta nu e relevant aici, la pagina de marketing). BTL-ul a fost si el extrem de puternic, dar doar intr-o tabara, care a facut extrem de multe executii de obiecte promotionale, pe copy-uri excelente. Pe televiziune, absenta spoturilor (si a realizatorilor lor) s-a simtit: reportajele din teritoriu, inchise in tarcul unor emisiuni dedicate, au avut aer de stiri, nu de reclame. Utilitare, nu spectaculoase. Ba chiar plicticoase de-a dreptul, dupa cum arata ratingurile.

Sigur, s-ar putea pune problema de moralitate in toata aceasta campanie, putin murdara de motorina pe obraji. Si totusi, de ce ar fi mai imoral publicitarul care te face sa cumperi o masina proasta si scumpa decat cel care te face sa votezi un om politic asa sau altfel (ca sa nu mai repet si eu acuzele de campanie)? Ar fi un raspuns: cu masina proasta se tepuieste unul singur - cumparatorul, in vreme ce politicianul cade pe capul unei tari intregi.

Tot ce se poate, insa sa nu uitam un lucru: pe masina dai bani. Politicianul e gratis. Sau cel putin asa spune teoria democratica...