x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Mulţi înfulecă, puţini pricep

0
Autor: Nicolae R Dărămuş 06 Noi 2009 - 00:00
De când românii au învăţat cuvântul brand de ţară, o seamă de  ministere si instituţii abilitate se screm - cheltuind sume fabuloase  din banul public - spre a scoate la iveală şi impune peste hotare  comoarile ascunse  ba în cugetul, ba în burta neamului. După fabulaţiile  "fabulospiritul", trebuie recunoscut însă că nici plăvănismele concrete de mari dimensiuni - de la cârnaţul kilometric al  lui Oprescu, la uriaşul ou din fibră de sticlă bucovineană al lui Flutur -  nu au impus ţara peste hotare. Drept care, mai realişti, diverşi indivizi din popor îşi asumă din când în când, personal,  tentativele reuşitei.  

In patria Mioriţei însă nu se putea ca oaia asta isteaţă să nu îşi bage coada  în brand, tentaţia fiind mare - se ştie - şi  pentru ciobanii mai vânjoşi. Aşa s-a născut o năzărire cu pretenţii : brânza de burduf ...în coajă de brad. Fiindcă trebuie spus clar : produsul cunoscut şi cu adevărat  tradiţional este vechea brânză de burduf.

Acum n-am să insist , ca un cunoscător ce mă aflu, asupra condiţiilor de igienă din stânele mioritice. Nu vreau să stârnesc greaţă şi apoi , dacă n-a murit poporul ăsta vreme de două mii de ani, nu va muri nici de acum acum încolo pentru un fir - două de lână, pentru vreo căcărează scăpate  în ciubăr. Sunt naturale şi , în ultimă instanţă,  constituie o marcă de garanţie a originii produsului. Aşadar nu va muri poporul  român mâncând brânză de burduf, dar moare încet pădurea tânără de brazi , jerfindu-şi scoarţa pentru brânza în coajă de brad. Ce nu se rezolvă cu drujba , se rezolvă cu brişca.

Cum "omul de nimic din nimic işi face virtute" , ciobanii au scos pe tejghele năzărirea cu pricina, iar ziariştii pixurile, elogiind - între două înghiţituri  gratis - inventivitatea producătorilor şi gustul produsului. Nimeni - nici ziariştii, nici autorităţile - nu s-a întrebat  şi n-a întrebat  cum de creşte pe brânză scoarţa de brad. Faptul e explicabil : cu burta plină de  brânză , gândul omului leneveşte.  Ceea ce nu se poate spune despre câţiva lucizi care au postat pe internet un protest ilustrat. Chipurile producătorilor spun destule, dacă nu chiar totul despre "fabulospiritul" ciobănesc. Iar faptul că în pădurile patriei sute şi sute de brazi tineri sunt cojiţi segmentar pentru obţinerea ambalajului, murind apoi,   e pe potriva  minţilor de sub acele pălăriuţe mici. Mici de tot.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de