Muma lui Ponta cel Mare Trădător

Test pentru elevii de clasa a IV-a
Recunoașteți și subliniați modificările din textul original al lui Dimitrie Bolintineanu:

Muma lui Ponta cel Mare Trădător

I
Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,
Unde cură-n poale un râu mititel,
Plânge şi suspină tânăra domniţă,
Dulce şi suavă ca o garofiţă;
Căci în bătălie soţul ei dorit
A plecat cu Uniunea şi n-a mai venit.
Ochii săi albaştri ard în lăcrimele
Cum lucesc în rouă două viorele;
Buclele-i de aur cad pe albu-i sân,
Rozele şi Crinii pe faţă-i se-ngân.
Însă doamna soacră lângă ea veghează
Şi cu dulci cuvinte o îmbărbătează.

II
Un orologiu sună noaptea jumătate.
În castel în poartă oare cine bate?
- "Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit;
Eu, şi de la coabitare mă întorc băsit.
Soarta noastră fuse crudă astă dată:
Marea mea oştire fuge sfărămată.
Dar deschideţi poarta... Ai mei mă-nconjor...
Vântul suflă rece... Trădările mă dor!"
Tânăra domniţă la fereastră sare.
- "Ce faci tu, copilă?" zice doamna mare.
Apoi ea la poartă atunci a ieşit
Şi-n tăcerea nopţii astfel i-a vorbit:
- "Ce spui, tu, străine? Ponta e departe;
Braţul său prin sate mii de pomeni împarte.
Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu;
De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu!
Însă dacă cerul, vrând să-ngreuieze
Anii vieţii mele şi să mă-ntristeze,
Nobilul tău suflet astfel l-a schimbat;
Dacă tu eşti Ponta cu adevărat,
Apoi tu aice fără biruinţă
Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.
Du-te la Uniune! Pentru ţara mori!
Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori!"

III
Ponta se întoarce şi din cornu-i sună;
Tabăra-i zdrobită de prin văi n-adună.
Lupta iar începe... Procurori zdrobiţi
Cad ca nişte spice, de trandafiri loviţi.