Munca cu cadrele

Doi deputaţi, membri ai aceluiaşi partid, nu-şi vorbesc de mai bine de un an. Se spune că A l-ar fi injurat rău de mamă pe B. Haideţi să lămurim odată şi chestiunea asta, decide şeful partidului. Dacă A a făcut-o, atunci să-şi ceară scuze. Dacă B are nişte pretenţii, să le auzim. Dacă e cineva care a fost martor la incident, să ridice măna. Aşa nu mai merge! A dă din cap a lehamite. B s-a refugiat, cum ii e obiceiul, intr-un colţ al sălii de şedinţe şi strănge din fălci. Domnilor, zice A, mai mult ca să se afle in treabă decăt să limpezească lucrurile, eu il respect enorm pe B. Personal, n-am absolut nici un motiv, dar ştiţi, nici unul să afirm c-ar fi o secătură şi un individ fără pic de onoare, cum bărfesc pe la colţuri unii şi alţii. Eu nu am păreri despre ce nu cunosc. Poate să zică lumea că mă-sa e curvă şi taică-su sifilitic. Eu il respect prea mult ca să umblu cu zvonuri şi calomnii. Pentru mine, disciplina de partid e totul. Dacă partidul are dovezi că B e un escroc, care umblă cu şantajul pe la firmele membrilor, să ni le arate. Fără dovezi, poate să clevetească oricine că B e lipsit de caracter şi că ne face de rahat. Eu, domnii mei, am fost invăţat să-mi iubesc colegii. Poate careva să spună despre mine că sunt un golan, gata să plece şi măine la alt partid, aşa cum ştiţi cu toţii că se spune despre B? Nu. Iar dacă oamenii n-au nici un motiv să mă bănuiască de joc dublu, de ce l-aş bănui eu pe prietenul nostru?! Şi ce dacă a fost văzut in mai multe rănduri cu nevasta duşmanului nostru de moarte C? Trebuie să ne găndim neapărat la trădare? Ce, e pentru prima oară cănd B e văzut noaptea prin cărciumi cu nevestele altora? Credeţi dumneavoastră, stimate domnule preşedinte, că-n ziua in care o să-l văd pe distinsul nostru coleg B cu distinsa dumneavoastră soţie furişăndu-se intr-un hotel de pe lăngă Gara de Nord o să mă găndesc la prostii? Vreţi să ştiţi care-i adevărul? Ei, bine, eu nu cred nimic, chiar dacă i-am văzut cu ochii mei chiar joi. Educaţia, cultura, bunul-simţ mă obligă să iau de la oameni numai partea lor bună. Convingerea mea e că B nu urmăreşte altceva decăt să-i deschidă devotatei dumneavoastre soţii ochii şi asupra calităţilor dumneavoastră de politician, pe lăngă acelea de soţ fidel şi părinte exemplar.

In sala de şedinţe se aud exclamaţii aprobatoare. Mai-marii partidului caută privirea şefului, care, la răndu-i, işi increţeşte fruntea, ca intotdeauna cănd e să tragă concluziile, dar nu prea are de ce să le apuce. Măcar am aflat cum stau lucrurile, zice el. Dacă noi intre noi nu ne respectăm, ce să aşteptăm de la alegători? A şi B işi străng măinile şi căţiva colegi aplaudă ca la incheierea unei lecţii de dialectică democratică. E clar că A nu l-a injurat rău de mamă pe B, ci a subliniat, e drept niţel mai apăsat, rolul geneticii materne in munca cu cadrele.