x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Munca de jos, banul de jos

0
Autor: Tudor Octavian 18 Dec 2011 - 21:00

Tinerii nu obisnuiesc formula "munca de jos", dar varstnicilor le e familiara. Orice josnicie, care dureaza cateva decenii, ajunge sa fie considerata in rand cu cele normale. Comunismul spunea ca munca il innobileaza pe om, dar impusese si criteriul muncii de jos, pentru recuperarea celor care nu credeau in comunism sau greseau in postura de activisti ai partidului. Munca acoperea doi poli: sus si jos. Munca se definea printr-o contradictie de fond: il innobila pe individ, dar era si o pedeapsa. Multi din cei care nu erau suficient de recuperati prin munca de jos, erau trimisi si mai jos, la munca silnica, la ocna si la taiat stuf, la munca fara rasplata.

Cei cincizeci de ani de comunism romanesc au afectat, in constiinta poporului, dar si in aceea a inteligentiei, conceptia corecta si productiva despre functia muncii. Tinerii nu stiu si nici nu sunt preocupati sa stie, dar varstnicii au apucat vremurile cand la acelasi strung lucra un muncitor fruntas, premiat si decorat, dar si un escroc ori un talhar, care trebuia reeducat "la locul de munca". Munca era, in acelasi timp, o onoare dar si o condamnare. In cincizeci de ani de comunism s-a pierdut tot respectul pentru munca. In Japonia Evului Mediu, tabacarii erau considerati semioameni. Li se interzicea, prin legi dure, contactul cu restul lumii, purtau un stigmat din cauza meseriei lor murdare.

Astazi, canalul de televiziune Discovery are o serie de emisiuni despre Meseriile murdare. Numai ca tratamentul acestor ocupatii, fara de care societatea ar intra in haos, e unul superior. Comentariul e foarte controlat, iar definitia economica a indeletnicirilor "murdare" e convingatoare. Meseriile care impun un regim de viata si o asezare speciala in societate comporta compensatii banesti pe masura, precum si alte facilitati cotidiene si la batranete. Omul are de ales. Exista destule munci de jos, dar nimeni nu le considera degradante, potrivite pentru recuperarea morala ori etica.

Pradoxal, filozofia corecta americana a banului care odata castigat prin munca nu e nici frumos mirositor, nici marcat de un damf, a dezvoltat in Romania de dupa comunism o stare de dispret pentru banul castigat cu efort. E parfumat numai banul nemuncit, dobandit prin smecherie si aranjamente de clan. Banii cinstiti sunt si ei, ca si munca de jos, bani de jos. In dedicatia lor prosteasca pentru imbogatitii "de razboi" ai ultimelor doua decenii de conflict social major, televiziunile contribuie masiv la discreditarea unei idei sanatoase despre munca. Puzderia de emisiuni "mondene", care face cultul superbiei, al smecherului care azvarle banii cu galeata, care trebuie admirat pentru ca pretuieste miliardul, dar desconsidera leul ar trebui condamnate de CNA. Numai ca institutia asta este ea insasi o sinecura de aciuati, de asesori populari, ca in anii de dupa razboi, lipsiti de criterii coerente de bine si de rau.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de