Muncă grea

Printre nenumăratele erori de traducere pe care le-am colecţionat, una mă urmăreşte fără milă. La un festival de filme documentare, sintagma din titlu, "muncă grea", a ajuns "meserie penibilă".

 M-am intrebat şi mă intreb dacă se poate spune aşa ceva in legătură cu o profesiune. O listă de ocupaţii dificile, toate in domeniul ştiinţei, m-a cam pus pe gănduri. Incep să cred că există domenii destul de puţin atrăgătoare.

Pentru inceput, biologia fecalelor de balenă, nu cele din care se extrage ambra folosită in parfumerie, ci excrementele banale care plutesc in oceanul planetar. Există specialişti care le studiază cu scopul de a imbunătăţi şansele de supravieţuire ale cetaceelor. Ei folosesc căini de vănătore, capabili să perceapă de la distanţă obiectul studiilor, economisind astfel timpul de căutare.

Â

De curănd a fost filmată o imensă bulă de gaze provenită din intestinul unei balene albastre, noutate absolută. Dar cănd a ajuns la suprafaţă au ocolit-o... Mai puţin agreabil decăt romanul "Toate pănzele sus!"

Altă lectură, altă ocupaţie. Thomas Harris, creatorul psihiatrului canibal Hannibal Lecter, pomeneşte metoda de stabilire a decesului prin identificarea insectelor care atacă victima. Nu, nu este vorba de ficţiune, există o entomologie judiciară (rudă a medicinei cu acelaşi nume) care permite stabilirea ceva mai precisă a momentului morţii, esenţială in justiţie.

Droguri ilegale? In sport? In cele trei săptămăni ale unei olimpiade, zeci şi zeci de tehnicieni testează mii şi mii de mostre de material biologic pentru a-i depista pe cei care nu respectă regula jocului. O ocupaţie importantă, dar ale cărei rezultate nu bucură pe nimeni.

Â

Am fi tentaţi să credem că un voluntar dispus să petreacă două săptămăni culcat in pat, hrănit doar cu lichide, echipat cu sonde pentru nevoile fiziologice, este un leneş incurabil. Nici vorbă. Avem de-a face cu participanţii la studii legate de zborul in Cosmos, mai precis la evaluarea efectelor imponderabilităţii. Ţinuţi cu picioarele mai sus decăt capul, rareori plimbaţi din loc in loc in scaune cu rotile, cobaii umani nici măcar nu se plăng. Se vorbeşte chiar de concurenţă la ocuparea locurilor disponibile.

Slăbiciunea pentru muzeele de istorie naturală (am petrecut multe ore in Muzeul Antipa) mă face să-i privesc cu mai multă simpatie pe cei care lucrează la prepararea exponatelor. Oameni care trăiesc zi de zi in miros de formol. Mă trec fiorii.

Â

Nici specialiştii in garbologie nu o duc prea bine. Ei se ocupă cu analiza cantitativă şi calitativă a gunoiului menajer (garbage). Pe lăngă importanţa economică a domeniului, care livrează informaţii esenţiale pentru producătorii de alimente sau de obiecte casnice, pot fi confirmate sau infirmate unele sondaje. Un singur exemplu: sunt comparate răspunsurile legate de igiena personală cu numărul de ambalaje de săpun şi pastă de dinţi al populaţiei studiate. Simplu.

Oceanografii nu o duc nici ei strălucit. Asta fiindcă ne oferă fără incetare doar veşti proaste, specii pe cale de dispariţie (după vara lui 2084 luaţi-vă adio de la fructele de mare), cantităţi incredibile de pungi şi sticle de plastic in Atlanticul de Nord, incălzirea globală şi multe altele.

Â

Dar scafandrii din oceanografie duc o viaţă relativ uşoară, spre deosebire de cei care lucrează in medii toxice, radioactive, pe scurt, foarte periculoase. Imbrăcaţi in costume care rivalizează cu cele folosite de astronauţi, ei plonjează in ape poluate, desfundă, repară. Cea mai dificilă misiune descrisă de unul dintre ei a fost coborărea in bazinul cu ape reziduale (termen elegant pentru dejecţii) al unei ferme de porci.

Floare la ureche, susţine un chirurg veterinar, trimis in Africa pentru a steriliza căţiva elefanţi masculi care se reproduceau prea rapid şi consumau prea multă hrană. Lovit de o săgeată cu tranchilizante şi ridicat in picioare cu o macara, elefantului i se introduce in abdomen un laparoscop, instrument cu fibre optice care foloseşte la vizualizarea organelor interne. In cazul elefantului, testicolele, aflate in interiorul abdomenului, sunt ascunse sub trei straturi: 5 centimetri de piele, 10 de grăsime şi cam 25 de centimetri de ţesut muscular.

Â

Foarte rapid (nimeni nu ştie exact căt va dura efectul sedativelor), dar cu multă grijă, se execută o ligatură a cordonului spermatic, o vasectomie. Viaţa sexuală a elefantului nu va avea de suferit, dar capacitatea sa de reproducere dispare. Aproape sigur.

Meserii grele, frumoase poate, utile sigur, dar grele.