x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Mustaţa

0
Autor: Tudor Octavian 17 Mai 2007 - 00:00

Un medic mi-a spus că tot ce-i din cale afară de interesant e mai bine să li se intămple altora. In nu ştiu care tărg din Turcia, trăieşte şi se bucură de cinstirea cuvenită celui care a scos urbea din anonimat bărbatul cu cele mai lungi mustăţi din lume. Am văzut un documentar despre concursul care l-a desemnat campion mondial la mustăţi, insă chestiunea m-a reţinut doar in felul in care mă reţin multe din lucrurile ieşite din comun, ce li se intămplă altora.


Â

Un medic mi-a spus că tot ce-i din cale afară de interesant e mai bine să li se intămple altora. In nu ştiu care tărg din Turcia, trăieşte şi se bucură de cinstirea cuvenită celui care a scos urbea din anonimat bărbatul cu cele mai lungi mustăţi din lume. Am văzut un documentar despre concursul care l-a desemnat campion mondial la mustăţi, insă chestiunea m-a reţinut doar in felul in care mă reţin multe din lucrurile ieşite din comun, ce li se intămplă altora. De curănd, am cunoscut şi a trebuit să conversez in mai multe rănduri, fără să mă manifest in nici un fel, cu un domn, altfel foarte la locul lui, care-şi răsucea tot timpul mustaţa in formă de fuior, căzută. Parcă şi-ar fi tors-o, fără fus. N-am putut să fiu atent la discuţii din cauza mustăţii. Şi-o lăsase mare de cănd plecase din ţară şi nu incăpea nici o indoială că faima pe care şi-o cucerise cu arta lui in Occident beneficia mult de la mustaţă.

Lucrul din cale afară de interesant, care i se intămplă altuia, nu inseamnă nimic, dacă e departe de noi. Dar ne dă peste cap toată judecata, dacă e foarte aproape. Nu poţi să scapi de găndul că persoana in cauză deţine un secret. Ideea devine cu atăt mai obsesivă, cu căt excentricitatea e singura intr-un program existenţial bazat pe eficienţă, pe o raţiune tăioasă, ce nu ingăduie aproximaţii şi delăsări. Poţi să crezi că mustaţa s-a impus ca soluţie de răscruce intr-o carieră europeană remarcabilă. Ce e sigur, e că mulţi au fost cel puţin la fel de intrigaţi ca mine in prezenţa fabulosului fuior şi că şi-au pus aceleaşi intrebări, rămănănd cu aceleaşi frustrări, in absenţa unui răspuns mulţumitor.

In lumea artiştilor, puţini sunt cei care nu-şi pun la punct un rol, care nu-şi joacă prezenţa in societate, ca şi cum ar evolua pe o scenă. La femei, rolul speculează atributele şi colateralele feminităţii. La bărbaţi, găselniţele mici, dar care au un efect sesizabil datorită perseverenţei, sunt rareori fără o scadenţă rapidă. Devin obositoare, mai ales pentru persoana in rol. La un moment dat, te saturi să-ţi tot scoţi mustaţa din supă. Cauţi un marcaj mai igienic, mai comod, se toceşte şi relaţia cu cei care ţi-au admirat mustaţa ori s-au speriat de ea. E nevoie de altceva.

Dar ce altceva să pui in locul unei mustăţi, pe care ţi-ai răsucit-o obsesiv ani de-a răndul, pănă ce toată lumea a inceput să creadă că e mai mult decăt un tic, că e o filozofie, o direcţie mai sigură intr-o viaţă plină de nesiguranţe? Şi asta intr-o societate unde concurenţa e mare, unde oamenii işi pun cercei in nas şi pe clitoris, se tund cu brazde, se vopsesc şi se umplu de tatuaje, işi fac alt nas şi alţi săni. Turcul acela de la televizor proceda inţelept: mustaţa lui, campioană mondială, incepuse să-i crească de pe la cincisprezece ani şi de cănd ii mijise nu se mai atinsese de ea, decăt s-o pieptene şi s-o măngăie. Cănd ai optat pentru un chip cu mustaţă, asta e, nu ţi-l mai schimbi. Nu eşti un om cu o mustaţă specială, ci o mustaţă specială care are in dotare şi un om.

Citeşte mai multe despre:   editorial,   mustata

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de