x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Mutre de activisti

0
Autor: Tudor Octavian 16 Noi 2006 - 00:00
Mutre de activisti


SE POATE SI ASA, sa ai de toate si totusi sa simti ca lipseste ceva. Senzatia asta am avut-o la premiera unei piese. Una din acele premiere la care dai de o lume amestecata, oficiali, dar si obisnuitii sindrofiilor cu tratatii, vedete de toata mana si oameni de teatru, snobi si tineret imbracat fistichiu. In pauza dintre acte, sentimentul ca e absent unul din personajele fara de care o premiera romaneasca e de neimaginat s-a precizat. Astfel ca m-am uitat la chipurile invitatilor incercand sa refac din inventarele memoriei mutra lipsa. La cat de accentuate imi pareau figurile celor prezenti - cu accent vreau sa spun pe categorii - omul pe care nu-l vedeam ar fi trebuit sa fie nu unul cenusiu, ci unul nerafinat. Asta era, lipseau mutrele de activisti. Merg foarte rar la teatru, din care cauza n-am apucat sa constientizez primenirile publicului. Ma astept sa reintalnesc persoanele cu care ma obisnuisem, intre care si politrucii, functionarii din cultura, mocofanii de la partid, stabii din Comitetul Central. Memoria are compartimente pentru care timpul s-a oprit in loc. Din care cauza, daca nu rezolvi sacaitoarea ecuatie a absentei, senzatia lucrului neterminat te urmareste. Ale naibii mutre de activisti, greu mai scapam de ele. Intr-un fel, faceau parte din spectacol. Rolurile din Shakespeare, Cehov si Caragiale se resimteau de proximitatea reactiilor lor obtuze. Regizorul monta dramele lui Shakespeare stiind ca, inainte de a ajunge la public, intelesul lor trebuie sa perforeze creierul cleios al activistului. Daca inteligenta colturoasa a acestuia nu avea orgasm, spectacolul trebuia refacut, coborat la pragul ideologic pe care-si spijinea capul sau greu activistul cand i se adunau inauntru prea multe gandiri.

PE LISTA DE BUCATE a unei carciumi fara pretentii un fel de mancare e scris apasat de mana, parca spre a atrage atentia asupra unei exclente de ultim moment: Harmones. Un client intreaba ce e "harmonesul" si chelnerul il lamureste ca desi e trecut la ciorbe si fripturi, se serveste numai la micul dejun. Totusi, ce-i "harmonesul"? Patronul a auzit ca englezii obisnuiesc la micul dejun "ham and eggs" (oua cu sunca), dar fiindca nu stie o boaba englezeste a scris ce-a auzit. Si nu din gura unui englez, ci din aceea a unui roman care lucreaza in Anglia. Din ce aude, reda ce i se pare. Exista si o engleza a emigrantilor, vorbita ca in telefonul fara fir, jocul acela din copilarie.

O FORMA FOARTE ROMANEASCA de respect in termenii ironiei. Ii spui macelarului "buna ziua, dom’ profesor" si negustorului "sanatate, dom’ doctor", iar ei inteleg ca esti prietenos, ca le cinstesti meseria, nu ca-i iei peste picior.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de