Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A căntat, a dansat, a jucat teatru şi film, a citit, a conceput mass-media pe de-a-ntregul sau a dirijat numai unele emisiuni, a scris, a prezentat spectacole, a generat spectacole, a generat generaţii.
Cănd moare cineva despre care ştiai sigur că e nemuritor, prima senzaţie rămăne pentru multă vreme stupoarea şi atăt. Poate urmată, la ceva vreme, de furie neputincioasă. Pe urmă te găndeşti inevitabil la un sigur lucru, la lucrul acela care a definit integral omul respectiv, dincolo de multele faţete ale vieţii şi activităţii lui.
Pentru mine, Moţu Pittiş o să rămănă definitiv omul lucrului bine făcut şi dus pănă la capăt.
A căntat, a dansat, a jucat teatru şi film, a citit, a conceput mass-media pe de-a-ntregul sau a dirijat numai unele emisiuni, a scris, a prezentat spectacole, a generat spectacole, a generat generaţii. Fiecare din aceste dedicări merită o abordare aparte. Dar ceea ce le uneşte e dedicarea insăşi. Omul ăsta incepea să facă numai lucruri in care credea şi numai dacă era sigur că or să iasă aşa cum trebuie. Şi de ieşit ieşeau, pentru că nu le lăsa nici o clipă să fie băntuite de delăsare, de plictiseală, de abandon in faţa vreunei forţe mai mari decăt el.
L-am cunoscut demult, pe vremea cănd mi-a fost dat să organizez alături de el "Primăvara Baladelor". De fiecare dată cănd l-am intălnit de-a lungul anilor, indiferent de epocă şi de context, am căpătat energie pentru zile intregi, ca şi cum aş fi avut de-a face cu un medicament miraculos.
Spectacolele lui de teatru şi-au intins viaţa pe stagiuni şi stagiuni, părinţii le-au recomandat uneori copiilor pentru că le văzuseră, la răndul lor, la aceeaşi vărstă. Pasărea Colibri a lăsat un număr incredibil de hituri care sfidează legile marketingului, pentru că atrag toate generaţiile deopotrivă. Iar Radio3Net e cel mai amibiţios, mai reuşit şi mai migălos proiect văzut de mine in spaţiul virtual romănesc, şi nu numai.
După vestea neverosimilă a stingerii sale, o singură tristeţe similară mă incearcă acum, recitind cele scrise mai sus. Moţu a fost o excepţie in peisajul romănesc. Nu mă refer acum numai la artă sau comunicare, mă refer la peisajul general.
Rămăn puţini cei care nu se mulţumesc cu puţin atunci cănd vine vorba despre calitate. Sau despre implinire. Inclusiv despre implinirea unui vis. Ne băntuie cel mai des compromisul, abandonul bine argumentat, retragerea pe poziţii dinainte stabilite, lucrul făcut pe jumătate, dacă jumătatea nefăcută are parte de un ţap ispăşitor, altul decăt noi.
Pittiş a fost şi a rămas pănă in ultima clipă exemplar şi ca discreţie faţă de fiinţa lui fabuloasă. N-am citit niciodată mondenităţi şi frivolităţi despre el. N-a polemizat ca să iasă in faţă. A fost mereu un rebel, dar nu s-a revoltat niciodată caraghios, la comandă.
Sunt recunoscător destinului că l-am putut cunoaşte. Şi mă opresc din convingerea că un gănd scris depre el nu trebuie să fie prea lung, altfel aş trăda tot ce am pomenit mai sus.
Pentru mine, Moţu Pittiş o să rămănă definitiv omul lucrului bine făcut şi dus pănă la capăt.
A căntat, a dansat, a jucat teatru şi film, a citit, a conceput mass-media pe de-a-ntregul sau a dirijat numai unele emisiuni, a scris, a prezentat spectacole, a generat spectacole, a generat generaţii. Fiecare din aceste dedicări merită o abordare aparte. Dar ceea ce le uneşte e dedicarea insăşi. Omul ăsta incepea să facă numai lucruri in care credea şi numai dacă era sigur că or să iasă aşa cum trebuie. Şi de ieşit ieşeau, pentru că nu le lăsa nici o clipă să fie băntuite de delăsare, de plictiseală, de abandon in faţa vreunei forţe mai mari decăt el.
L-am cunoscut demult, pe vremea cănd mi-a fost dat să organizez alături de el "Primăvara Baladelor". De fiecare dată cănd l-am intălnit de-a lungul anilor, indiferent de epocă şi de context, am căpătat energie pentru zile intregi, ca şi cum aş fi avut de-a face cu un medicament miraculos.
Spectacolele lui de teatru şi-au intins viaţa pe stagiuni şi stagiuni, părinţii le-au recomandat uneori copiilor pentru că le văzuseră, la răndul lor, la aceeaşi vărstă. Pasărea Colibri a lăsat un număr incredibil de hituri care sfidează legile marketingului, pentru că atrag toate generaţiile deopotrivă. Iar Radio3Net e cel mai amibiţios, mai reuşit şi mai migălos proiect văzut de mine in spaţiul virtual romănesc, şi nu numai.
După vestea neverosimilă a stingerii sale, o singură tristeţe similară mă incearcă acum, recitind cele scrise mai sus. Moţu a fost o excepţie in peisajul romănesc. Nu mă refer acum numai la artă sau comunicare, mă refer la peisajul general.
Rămăn puţini cei care nu se mulţumesc cu puţin atunci cănd vine vorba despre calitate. Sau despre implinire. Inclusiv despre implinirea unui vis. Ne băntuie cel mai des compromisul, abandonul bine argumentat, retragerea pe poziţii dinainte stabilite, lucrul făcut pe jumătate, dacă jumătatea nefăcută are parte de un ţap ispăşitor, altul decăt noi.
Pittiş a fost şi a rămas pănă in ultima clipă exemplar şi ca discreţie faţă de fiinţa lui fabuloasă. N-am citit niciodată mondenităţi şi frivolităţi despre el. N-a polemizat ca să iasă in faţă. A fost mereu un rebel, dar nu s-a revoltat niciodată caraghios, la comandă.
Sunt recunoscător destinului că l-am putut cunoaşte. Şi mă opresc din convingerea că un gănd scris depre el nu trebuie să fie prea lung, altfel aş trăda tot ce am pomenit mai sus.
